Transilvania văzută la radio: Transfăgărăşanul, drumul care dă mâna cu norii
Declaraţia că Transfăgărăşanul este cel mai bun drum din lume îi aparţine lui Jeremy Clarkson, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de televiziune din lume, prin intermediul emisiunii Top Gear, iar afirmaţia a fost făcută după ce a testat mai multe modele de maşini pe celebrul tronson.
Totuşi, până să se ajungă în stadiul actual, au fost ani de muncă şi vieţi pierdute. Şoseaua care leagă Drumul National Sibiu-Braşov cu localitatea Bascov din judeţul Argeş, are o lungime totală de 150 de kilometri, care, în zilele noastre poate fi greu de crezut că a fost construit în doar patru ani, între 1970 si 1974. Porțiunea construită propriu-zis în aceea perioada este Barajul Vidraru-Cârțișoara, pe o lungime de aproximativ 91 km. Drumul este construit peste Munții Făgăraș iar în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2.042 m, fiind pe locul al doilea ca altitudine în România, după șoseaua Transalpina (DN67C), cu 2.145 m, din Munții Parâng.
Transfăgărășanul a fost construit la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Deși la momentul respectiv, România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali, invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care ar fi putut fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia, a determinat inițierea de urgență a proiectului „Transfăgărășanului” – un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului. La construcţia drumului au lucrat doar soldaţii. Într-un interviu acordat pentru Vocea Armatei, în urmă cu şase ani, colonelul Nicolae Mazilu povestea despre dificultăţile întâmpinate, la aceea vreme, de către muncitori:
Am lucrat În condiţii extrem de grele. La un moment dat, ca să putem înainta mai uşor, am demontat două buldoexcavatoare şi le-am urcat sus, bucată cu bucată şi l-am reasamblat acolo, sus. Aşa s-a început munca şi de jos şi de sus. Oricum, a fost greu. Probabil că puţini ştiu că, undeva sub drum exista un excavator. A cazut într-o noapte o stâncă peste el. Avea cam 750 de tone. Cum zona era mai mlăştinoasă, până dimineaţă excavatorul a intrat de tot în pământ, iar stanca a ajuns la nivelul solului.
Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți. Lucrătorii de atunci au avansat cifre mult mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute. Transfăgărășanul trece peste 830 podețe şi 27 viaducte. Pentru construcția lui a fost necesar să fie dislocate mai multe milioane de tone de rocă, iar pentru aceasta s-au folosit 6.520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea și multe alte materiale de construcții. (col. Nicolae Mazilu)
Astăzi, la startul drumului te aşteaptă susurul apei cristaline a râului Bâlea.
Dupa 21 de kilometri de la Cârţişoara, se ajunge la Bâlea, cascada, unde zilnic, fie vară fie iarnă, întâlneşti o sumedenie de turişti, dornici de drumeţii:
Este dificil dar ne place! Am fost sus, am coborât cu telecabina, dar acum urcăm pe cărare. Suntem din Oradea. Venim pentru că am mai fost şi ne place.
Partea spectaculoasă a şoselei apare dinspre cascadă la lac, pe un sector de drum plin de serpentine. Iar la lac, sus, după ce se vizitează lacul glaciar, cel mai mare din ţară, neapărat trebuie să poposiţi la fosta cabană de vânătoare a lui Ceauşescu, unde specialitatea casei este friptura de vânat, afirmă bucătarul localului:
Se ia o bucată de carne dar neapărat trebuie să fie pulpă sau cotlet, însă să aibe puţina grăsime. Într-o oală se pune întâi unsoare, că astfel dă gust la friptură. Apoi se pune ceapă, morcov, usturoi, ardei, ţelină, toate tăiate cubuleţe. Se pune şi sub şi peste carnea care a fost condimentată şi se dă la foc mare. Apoi, când e gata, se taie bucăţele, iar legumele se mixează într-un sos iar friptura se serveşte cu cartofi şi salată sau murături.
Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974 dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală, în 1980.
Zona montană înaltă a Transfăgărăşanului este deschisă circulației rutiere în fiecare an doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă; la aceasta se adaugă riscul căderilor de pietre și al avalanșelor.
Iarna, drumul este deschis în mod oficial pe versantul sudic până la complexul Piscul Negru (iar pe cel nordic până la Cabana Bâlea-Cascadă). Vara, restricțiile cuprind perioada de întuneric, orele 22:00-6:00, deoarece traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje și curbe în ac de păr, fără să fie prevăzut cu elemente reflectorizante, iar riscul căderii în gol este deosebit de mare. Limita de viteză recomandată este de 40 km/h.
Cristian Florea
