Orient Baroq Express. De la Veneţia la Istanbul, de la Monteverdi la Cantemir
Articol editat de Carmen Sas, 12 septembrie 2014, 12:35
Zilele trecute, căutând ca de obicei ceva mai puţin obişnuit despre care să vă vorbesc, mi-a sărit în ochi o ştire care promitea: miercuri, 10 septembrie, la ora 19,00, grupul “Cordis et Organo”, originar din regiunea Champagne-Ardennes, Franţa, va concerta la palatal Banffy din Bonţida, acest spectacol făcând parte din turneul intitulat “Orient Baroq Express. De la Veneţia la Istanbul, de la Monteverdi la Cantemir”. Şi numai atât ar fi fost de ajuns să-mi stârnească curiozitatea, căci oare ce legatură ar fi putut exista între legendarul Orient Express şi eruditul prinţ Dimitrie Cantemir, aproape uitat aici, la el acasă? Însă când am văzut că este vorba despre instrumente muzicale ca arhilauta, viola da gamba, clavecinul şi lauta arabă, mi-am spus că nu trebuie să ratez aşa ceva. Aşa s-a făcut că m-am înfiinţat la Bonţida, unde Raluca Mateiu de la Institutul Francez m-a lămurit că este vorba despre “o călătorie muzicală, pe aripile Zefirului, pe (aproximativ) traseul Orient Express-ului, trecând prin curţile princiare româneşti ale secolului al XVII-lea” şi a încercat să-mi prezinte membrii grupului, adică Marina Bartoli, Dagmar Saskova şi Ruxandra Ibric-Cioranu, soprano, Stephanie Eros, vioară, Christine Plubeau, viola da gamba, Phillipe Dechene, arhilaută şi laută arabă.
N-a prea reuşit pentru că, desigur, nu doar muzica barocă a suferit transformări aici, întâlnîndu-se Occidentul cu Orientul pe aceste meleaguri, ci şi mentalitatea, aşa încât Jean-Christophe Leclere, coordonatorul grupului, a fost silit să-şi acordeze clavecinul cu binecunoscutul cleşte patent, situaţie care fireşte că nu a fost de natură să-l binedispună.
L-am lăsat pe Jean-Christophe să facă tot ce poate, pe ceilalţi să repete şi m-am îndreptat către Ruxandra Ibric-Cioranu, care mi-a explicat că ideea referitoare la Cantemir a fost a ei, însă şi prietenii ei au îmbrăţişat-o cu drag, cu toţii fiind profund îndrăgostiţi de muzica barocă.
Iată-l şi pe Phillipe Duchene, ştiţi voi, muzicianul cu instrumente ciudate.
Cum în capela palatului, acolo fiind locul în care urma să se întâmple concertul, mi-au atras atenţia două superbe costume de epocă, i-am căutat pe proprietari şi uite-aşa am dat peste Olivier Anceau( cel care a lucrat 11 ani pentru Yves Saint Laurent ), stabilit de ceva vreme în Cluj, şi care, sunt convinsă, a făcut asta numai datorită soţiei dânsului.
Ca un reporter conştiincios ce mă aflu, sigur că nu putea să lipsească şi publicul, şi pe cuvânt că nu am crezut că sala are să se umple, dar au stat până şi pe treptele de la intrare.
Şi aici povestea ia sfârşit, pentru că a început să vorbească muzica. Iar acum o să mă întrebaţi cum a fost concertul, presupun. Păi… dacă ar fi să fiu un pic răutacioasă, ar trebui să vă spun că ar fi trebuit să veniţi şi voi să vedeţi, dar mai ales să auziţi, dar cum nu e cazul, că n-o să ne mai vizitaţi site-ul dacă vă cert chiar cu blândeţe, am să vă spun că puteţi să auziţi reportajul în aceasta seară şi, cine ştie, poate şi zilele urmatoare. Desigur, numai la Radio România Cluj.
Anca Mureşan
