Jimmy Rushing’s all Star – Going to Chicago
Discul despre care scriu astăzi are 42 de ani de la apariție dar sunetele de pe el împlinesc curând…60 de ani. A apărut la Casa de Discuri Vanguard, în 1972, (Anglia) și este vorba despre Jimmy Rushing s all Star-Going to Chicago.
Articol editat de Carmen Sas, 5 octombrie 2014, 13:46 / actualizat: 21 aprilie 2015, 19:36
Albumul a fost înregistrat în New York, pe 1 decembrie 1954 și vorbim, evident, de o imprimare mono. Am fost foarte curios să aud cum sună acest disc, având în vedere tehnica imprimărilor audio din acea vreme. Până la urmă, noi auzim mono. Apariția suporților de înregistrare media multicanal și dezvoltarea tehniologiei audio a permis împărțirea spațială a sunetului pe fonograme.
Să revenim la muzică. Cine este Jimmy Rushing? Este unul din vocaliștii de jazz a cărui carieră a început în 1923 în California, alături de Jelly Roll Morton. În 1927 cântă cu Water Page şi Blue Devils și imprimă primul său disc cu ei, în 1928. Între 1929 și 1935 este în trupa lui Bennie Moten. În același an începe colaborarea cu Count Basie, care îl aduce la New York. Lucrează împreună pînă în 1948. După ce conduce o trupă mica, își continuă cariera ca solist, apărând în spectacole alături de Count Basie, Benny Goodman și alții. Ca stil, Rushing este un cântăreț de blues și balade, a căror temă și versuri derivă din viața și condiția populației de culoare din Statele Unite.
Discul Going to Chicago este considerat unul dintre cele mai reușite discuri ale lui Jimmy Rushing. Conține șapte piese-patru pe fața A: Goin to Chicago Blues, I want a little girl, Leave me și Sent for you yesterday&here you come to stay, respectiv trei pe fața B: How long, how long blues, Boogie Woogie (I may be wrong) și How you want your lovin done.
Este un disc cu o atmosferă specială. Este o mărturie istorică rară, semnată de muzicieni care nu mai pot fi întâlniți în această formulă altundeva: Sidney Pat Jenkins-trompetă, Henderson Chambers-trombon, Ben Richardson-saxofon alto și clarinet, George Buddy Tate-saxofon tenor, Sammy Price-pian, Walter Page-bass, Jo Jones-tobe și Jimmy Rushing-voce.
Piesa preferată? Un răspuns complicat! Pentru că nu e doar una… E superbă piesa a treia de pe fața A-Leave Me, în care Rushing plânge și imploră despărțirea de iubita sa. Sunt speciale ca sunet , atmosferă și mesaj, piesele a doua și a treia de pe fața a doua-Boogie Woogie (I may be wrong) și How you want you lovin done.
Bogdan Roșca (realizatorul emisiunii Jazz la Radio Cluj, din fiecare marți, de la ora 22.00)