Domnul Tăbuş s-a îmbolnăvit şi nu poate răspunde zent!

manuale.edu.ro este adresa site-ului pe care, teoretic, de luni, 13 octombrie, învăţătorii pot consulta şi analiza noile manuale pentru clasele l si a 2-a, urmând să decidă care sunt cele pe care le vor folosi la clasă. Practic, însă, accesând adresa respectivă, te întâmpină un ciocan şi… nu, nu o seceră, ci o şurubelniţă, modernă, ce-i drept, deci un ciocan aşezat în formă de X peste o şurubelniţă, iar dedesubt un anunţ sec: pagină în construcţie. Şi în construcţie a rămas până la ora conceperii acestui comentariu (18,00), ceea ce înseamnă că angajaţii Ministerului care se ocupă de pagina respectivă n-au reuşit, în ciuda promisiunilor făcute, să încarce noile manuale, în format digital şi print.

Articol editat de Carmen Sas, 13 octombrie 2014, 19:52 / actualizat: 21 octombrie 2014, 12:23

Cum însa posibilităţile internetului sunt nelimitate, am găsit pe site-ul unei agenţii de ştiri (hotnews) câteva dintre noile manuale, puse la dispoziţie de editurile care au câştigat licitaţia. Am răsfoit, absolut la întâmplare, paginile unor manuale de „Matematica şi explorarea mediului”. Dincolo de exerciţiile de aritmetică pe care n-am îndrăznit să le rezolvăm, de teamă să nu ne facem de ruşine, am găsit şi câteva formulări şi întrebări care ne-au dat serioase bătăi de cap. De exemplu: „Ţânţarul este o insectă periculoasă. De ce? Cum te poţi apăra de el?” Ce le-aţi răspunde copiilor dacă v-ar întreba cum se pot apăra de ţânţari? Le-aţi arăta pliciul, ziarul îndoit sau spray-ul? Dar cum s-ar apăra de ţânţari în Delta Dunarii, mai ales că, numai cu o pagină înainte, elevii fuseseră invitaţi să facă matematică numărând vieţuitoare tocmai în…Deltă. Acolo mi-aş dori să-l văd pe autorul sau autoarea manualului apărându-se de ţânţari.

Sau: „Un pescar a pescuit în prima zi 3 găleţi cu câte 8 kg de peşte…” Se pot pescui, înţeleg, direct găleţi pline cu peşte… Şi încă una: „Toate vieţuitoarele se înmulţesc. Plantele fac seminţe din care apar plante noi, iar animalele se împerechează şi fac pui.” Mda, grea misie pentru bietul învăţător, mai ales dacă va fi întrebat cu glas suav câte ceva despre împerecherea animalelor…

Dar să trecem şi la manualele de „Comunicare în limba română”, cu menţiunea că, în cazul acestei discipline, lucrurile vor mai tărăgăna, pentru că există o contestaţie în curs de rezolvare. Am răsfoit, din nou, la întâmplare.

Privesc, bunăoară o imagine cu o familie zâmbitoare, fericită în faţa unei vile cât un conac. Întrebare: „Ce poţi spune despre casa lor?” Că e imensă, frumoasă, nu? O vilă ca-n filme. Sau, mă rog, ca în cartierele noastre rezidenţiale. Cade şi următoarea întrebare: „Dar despre casa ta?” Ce-ar putea să spună bieţii copii care trăiesc într-o garsonieră sau într-un apartament mic de 2 camere? Mai bine să nu-i întrebe doamna învăţătoare…

Iată şi o „întâmplare din clasă” care face referire la „reguli de vorbire eficientă”:

Învăţătorul nostru, domnul Tăbuş, se îmbolnăvise.

–Nu mai pot veni la şcoală… Vă rog să ascultaţi pe cine va veni în locul meu.

A doua zi, intră în clasă „doamna” care spuse că se numeşte „doamna

Manoliu”. Ceru un creion ca să noteze absenţii. Ne-am bulucit cu toţii la catedră.

– Al meu, doamnă!

– Ba al meu, că e mai ascuţit!

Doamna luă un creion la întâmplare şi spuse liniştită:

– Acum, la loc! Şi ne privi până se aşeză şi ultimul.

Apoi începu să strige catalogul.

–Zent! răspunse leneş primul băiat.

–Nu aşa! Te ridici frumos, mă priveşti şi răspunzi: prezent! Şezi! Te strig încă

o dată.

A doua oară, băiatul răspunse corect şi se aşeză mulţumit.

Întrebare, pentru înţelegerea textului (?!): „De ce crezi că băiatul s-a aşezat

mulţumit?” Probabil pentru că se îmbolnăvise domnul Tăbuş! Sau, poate, însuşi autorul manualului…

Am mai găsit şi o povestire în care un băiat, agăţat de un zmeu imens din hârtie, mare cât casa, citeşte de undeva din văzduh, pe nerăsuflate, „Basmele Omului”, dintr-o carte de piatră cu filele cât un munte. Vin imediat şi întrebările încuietoare: „Ce doreşte autorul să transmită prin intermediul textului?” N-aş putea să vă spun, deşi l-am citit de vreo 10 ori. Hop şi a doua întrebare: „De ce crezi că băiatul a citit pe nerăsuflate Basmele Omului”? În mod cert, „pentru că îl strângeau foarte tare hăţurile zmeului înălţat la cer„, ar putea răspunde cu nonşalanţă un elev isteţ…

„Oh, cartea îşi are un miez ca de fragă,/ Ca ochii din cap o păzesc,/ Şi mi-e dragă”. Aşa se încheie o poezioară. Întrebare (acum să vă văd!): „De ce cartea are miezul ca o fragă?” Ştiţi să răspundeţi? Ce-ar putea zice un elev de clasa a doua? Că miezul cărţii e dulce ca o frăguţă! Presupun că asta şi e cerinţa. Dar de ce numai miezul cărţii? De ce nu cartea întreagă? De fapt, răspunsul e simplu: pentru că numai „fragă” rimează cu „dragă”. Ia încercaţi să puneţi în loc un… miez de nucă! Mă tem că… De fapt, nu mă tem, ci cred că asta ar trebui, de fapt, să le spună elevilor învăţătorii, în pielea cărora n-aş vrea deloc să fiu, nici la catedră, dar nici când vor avea de optat pentru unul sau altul din manualele propuse de Ministerul Educaţiei. Asta în cazul în care acestea vor putea fi consultate măcar până la vacanţa de iarnă…

Dan Moşoiu