Ascultă Radio România Cluj Live

Muzică sculptată vizual

Cronicile Interferenţe

Muzică sculptată vizual

Articol de , 2 decembrie 2014, 12:27 / actualizat: 2 decembrie 2014, 16:15

Cine-concert e o sintagmă, poate, simplificatoare pentru a desemna complexitatea unui spectacol care citează forma filmului mut, revitalizează tehnicile avangardei istorice (dicteul automat) şi ale avangardei muzicale americane (notaţia grafică a partiturii) pentru a vorbi cu toleranţă şi căldură umană despre contradicţiile Africii contemporane, dar şi despre natura umană, aceeaşi indiferent de culoarea pielii.

Am căutat să folosesc tehnicile dicteului. William Kentridge a explorat şi el dicteul automat în desen, iar eu mă inspir din mijloacele modernismului, din etapele istorice parcurse, din experimentele lui John Cage, György Ligeti sau a altor muzicieni preocupaţi de noţaţia grafică a partiturilor. E şi cazul procesului creaţiei seriei The Piano Rose din partea a doua a spectacolului. Desenele apar pe o rolă de hârtie în mişcare, în timp ce muzica e sursa lor de inspiraţie. Aceasta face apel la experimentele partiturilor grafice din anii ‘50–‘60 ai secolului XX. În spectacolul nostru vedeiţi o versiune ludică a acestor tehnici revizitate. (compozitorul Philip Miller)

Linia dinamică a desenului care se scrie sub ochii spectatorului, condusă de fluxul sonor muzical, s-a născut din întâlnirea dintre artistul vizual William Kentridge şi a compozitorul Philip Miller.

Sensul întregii piese, atât sunetele, cât şi muzica şi imaginile abstracte, s-a conturat în timpul performce-ului fizic al celor două soliste. Iar acesta e un minunat mod de a înţelege felul în care mediile se întâlnesc în acest moment al vocii, al cântecului, al performace-ului. Ambele soliste sunt artiste extraordinare şi, în plus, sunt convingătare în scenă. Joanna Dudley vine dinspre muzica barocă, s-a format ca flautistă dar s-a specializat acum în muzica contemporană, iar Anna Masina e din Africa de Sud, a început prin a cânta gospel, apoi operă şi a ajuns acum la performance contemporan. Ambele se mişcă lejer între aceste genuri musicale atât de diferite. MIya mea e să creez ceea ce numesc un moment de instabilitate, o tensiune stimulantă. Având aceste două voci, două apariţii scenice şi stiluri muzicale atât de diferite, le folosesc pentru a interpreta muzică africană şi muzica cultă, iar ideea e să pun împreună aceste diferenţe. Uneori rezultatul e ca o ciocnire, ca un accident de maşină dintr-o intersecţie, dar de aici obţinem o foarte interesantă tensiune. O dată formulate ideile muzicale în cadrul atelierelor în care lucrăm, cred cu putere în contribuţia personală a artiştilor. Performance-ul nostru nu se rezumă la a cânta nişte note de pe partitură, deci nu e vorba de muzică interpretată de pe hârtie (Paper music!). Nu e muzică iniţal scrisă şi pusă pe hârtie, ci muzică sculptată într-un fel, într-un mod în care imporvizaţia e inclusă şi are rolul să consolideze întregul. Nu sunt unul dintre compzitorii care cred că fiecare notă din partitură trebuie respectată cu sfinţenie şi nu poate fi schimbată. Cred cu putere în aportul creator al talentului muzicienilor interpreţi. (compozitorul Philip Miller)

O primă parte a spectacolului Papre Music proiectează filme din anii 2000 cu un caracter mai accentuat social. Aici desenul a inspirat muzica şi asistăm la un performance preponderent vizual.

Filmele timpurii ale lui William Kentridge au puternice referinţe la istoria contemporană, cu un conţinut foarte important de idei care au modelat felul în care au evoluat apoi filmele. Nu vreau să spun că aveau un sens direct narativ, dar conţineau elemente narative, în timp ce filmele mai noi sunt mult mai abstracte şi mai libere. (compozitorul Philip Miller)

Spectacolul se deschide cu Călătoria spre Lună, ironic şi tandru apel la filmul mut omonim, Le Voyage dans la lune de Georges Méliès. Intrăm astfel nu numai în atelierul artistului William Kentridge, de unde călătorim spre Luna-femeie, prezentă în mintea oricărui bărbat, ci şi în universul celor doi creatori, William Kentridge şi Philip Miller.

Partea a doua a spectacolului face parte din suita Paper Music (ce grupează trei filme din instalaţia multimedia The Refusal of Time) în care performance-ul sonor conduce mâna desenatorului într-o călătorie abstract sonoră, dar nu lipsită de referinţe concrete.

În primii ani ai colaborării mele lui William Kentridge în calitate de compozitor, filmele erau terminate (editate) cel mai adesea şi abia apoi eu interveneam să scriu muzica. E cazul filmelor mai vechi din partea întâi a spectacolului. În parta a doua, în suita Paper Music, prima creată a fost muzica. Procesul creaţiei a pornit de la câteva idei pe care le-am discutat împreună. Am compus muzica pe care a ascultat-o apoi Willia; la rândul ei,aceasta i-a sugerat imagini vizuale, care apoi, în unele cazuri, s-au întors la mine petru a se îmbogăţi cu alte completări sonore. În felul acesta procesul creaţiei s-a transformat într-un dialog, o conversaţie chiar. Pornind de la muzică ajungem la imagini, într-un proces al explorării relaţiilor dintre ele şi a felului în care îşi transferă reciproc sensurile.(compozitorul Philip Miller)

În programul festivalului Interferenţe Paper Music rămâne un moment luminos, un exemplu al performance-ului împlinit atât în dimensiunea sa sonoră, cât şi vizuală.

 

Oana Cristea Grigorescu

Consolidarea – 2015 în teatrul independent
Cronica prescurtată miercuri, 6 ianuarie 2016, 12:52

Consolidarea – 2015 în teatrul independent

2015 a fost anul consolidării independenţilor în teatrul alternativ, la Cluj cel puţin.  Am vorbit frecvent la acest microfon despre...

Consolidarea – 2015 în teatrul independent
Teatrul Maghiar
Cronica prescurtată marți, 5 ianuarie 2016, 13:31

2015 la TMS

Retrospectiva teatrală 2015 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj e descrisă concis în programul afişului lunii ianuarie, din care nu lipseşte nici...

2015 la TMS
Cea mai periculoasă carte din lume?
Cronica prescurtată marți, 5 ianuarie 2016, 10:40

Cea mai periculoasă carte din lume?

De ce trebuie publicat Mein Kampf?  se intitulează editorialul numărului din decembrie al revistei franceze Magazine litteraire. Tot în...

Cea mai periculoasă carte din lume?
Anul tinerilor la TNC
Cronica prescurtată luni, 4 ianuarie 2016, 13:13

Anul tinerilor la TNC

Începutul de an sugerează bilanţul partial, de la jumătatea stagiunii teatrale. Vă propun să parcurgem săptămâna aceasta teatrele clujene...

Anul tinerilor la TNC
Cronica prescurtată luni, 21 decembrie 2015, 14:01

În cultură accentul face diferența – Radio Cluj spre 2016

Sfârșitul de an e vremea bilanțului, momentul când ne întrebăm ce am realizat,  încotro mergem mai departe, mai ales că lumea în jur...

În cultură accentul face diferența – Radio Cluj spre 2016
Cronica prescurtată marți, 15 decembrie 2015, 12:31

Harta şi teritoriul liniei – Hermina Csata la MAC

Compoziţiile somptuoase ale Herminei Csata se împlinesc în sălile festive ale Muzeului de Artă Cluj, unde pot fi văzute până în 10 ianuarie...

Harta şi teritoriul liniei – Hermina Csata la MAC
Cronica prescurtată vineri, 11 decembrie 2015, 13:04

Clujul în finala pentru Capitală Culturală Europeană

Clujul şi Baia Mare au intrat în finală pentru stabilirea oraşului din România care va deţine în 2021 titlul de Capitală Culturală...

Clujul în finala pentru Capitală Culturală Europeană
Cronica prescurtată joi, 10 decembrie 2015, 13:38

Tradiţia nu e scrisă în partitură- Bal mascat la ONRCluj

  O premieră atipică propune duminică, 13 decembrie, ora 18.30, Opera Naţională Română Cluj-Napoca cu Bal mascat de Giuseppe Verdi,...

Tradiţia nu e scrisă în partitură- Bal mascat la ONRCluj