Corpul – expresia imaginii sufletului
Ediţia a 4-a a festivalului Interferenţe a confruntat publicul clujean cu variate forme spectaculare, dar a privilegiat genul performance-ului (vizual, sonor sau de voce, de mişcare). Nu a lipsit nici teatrul narativ din selecţia care adus diversitatea Mărturiilor corpului. Dicolo de adeziuni sau refuzuri ale unor spectacole mai mult sau mai puţin împlinite, festivalul a susţinut un dialog profitabil atât pentru creatori, cât şi pentru publicul interesat de tendinţele scenei internaţionale de teatru.
Articol editat de , 5 decembrie 2014, 10:56
Am discutat cu directorul artistic adjunct al festivalului, dramaturgul András Visky, despre bilanţul festivalului:
András Visky :Cel mai important lucru e faptul că festivalul a reuşit să propună nişte teme de discuţie în spaţiul public despre modul în care percepem corpul nostru social, despre modul în care suntem concret prezenţi în viaţa socială.
Oana Cristea Grigorescu: Anul acesta festivalul a pus accentual pe spectacole care vin din zona performance-ului. Fie că e performance vizual, sonor, de voce, performance-ul e un gen cu care publicul e mai puţin familiarizat.
AV: De fapt, acest discurs despre corp a fost propus în ultima vreme de estetica teatrului de performance. Niciodată performance-ul şi teatrul clasic nu au fost atât de aproape unul de celălalt. Există o trecere de la sine înţeleasă între teatru şi performance. În primul rând pentru că acest corp pe care îl deţinem nu ne mai este la îndemână. Este supra-mediatizat, parcă dispărut în acestă complexitate a informaţiilor, a imaginilor, a vieţii de zi cu zi. În jurul nostru sunt create aceste corpuri virtuale, cele ale magazinelor care impun gândirea noastră despre modelul corpului şi despre noi înşine. Media digitală creează această virtualitate asupra accepţiei corpului. În momentul când ne vom regăsi corpul real, ne vom putea bucura de el, de realitatea noastră corporală, de faptul că singura expresie adecvată a imaginii sufletului uman este chiar corpul. În literatura iudeo-creştină corpul este forma resurecţiei, a învierii, deci nu ne putem închipui o altfel de reprezentare a ceea ce suntem. Corpul este expresia indentităţii noastre, în sensul cel mai profund al cuvântului. Cred că dacă acum performance-ul accentuează ideea de corp vrea să ne redea identitatea, iar noi să regăsim o nouă identitate prin acest fenomen de embodiment. Noi nu mai vorbim atât de mult de încarnarea cuvântului pe scenă, ci de încarnarea corpului pe scenă, de revenirea reală la corpul de care dispunem. Avem foarte multe tabuuri în legătură cu corpul nostru, ceea ce înseamnă că noi ne oferim pe noi însine, fără să observăm, manipulărilor complexe.
OCG: E publicul pregătit pentru a percepe atât de multe niveluri de dialog pe care le lansează spectacolele din festival?
AV: Festivalul trebuie să propună un discurs şi pentru public, să atragă atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în lume. Dar a atrage atenţia e un fenomen blând, iar festivalul nu e altceva decât o împrospătare a ideilor noastre despre noi înşine, iar dacă privim acest lucru din punctul de vedere al creatorilor, este şi o împrospătare a expresiei teatrale, a limbajului teatral, a preocupărilor şi căutărilor noastre de fiecare zi.
Festivalul Interferenţe ne convoacă la ultimele spectacole până duminica 7 decembrie. Vă recomandăm spectacolul artistei din Coreea Lee Jaram, Sacheon-Ga după Omul cel bun din Seciuan de Bertold Brecht, sambata 6 dec, ora 19 şi Wozzeck de Alban Berg, produs de trupa Groupe Presence IUAV de la Venezia, de duminica 7 dec. , ora 19, la Teatrul Maghiar Cluj.
Oana Cristea Grigorescu
