Petru Groza, burghezul bolșevic

Exact acum 70 de ani, la 6 martie 1945, Uniunea Sovietică începea transformarea României într-un satelit docil, un fel se semi-gubrenie sovietică, colonie de exploatat și muls. În lunile precedente deja începuseră dezordini provocate de comuniști, care, cu toate că nu ajungeau la 1.000 de membri în toată țara, simțeau că Armata Roșie și marele frate de la Răsărit îi vor propulsa în sfârșit la putere. Sovieticii începeau să pună în practică ce știau ei mai bine, desființarea sistemului politic și administrativ al proaspătului ocupat și stârnirea de conflicte puternice în societate, riscând să aducă România în pragul unui război civil. Cu atât mai bine pentru ei și interesele lor, desigur, în baza vechiului dicton leninist „orice război trebuie transformat într-un război civil”.

Articol editat de , 6 martie 2015, 18:00 / actualizat: 7 martie 2015, 17:25

Așa se naște primul guvern dominat de Frontul Național Democrat, partid-umbrelă inventat și dominat de PCR, din care mai făceau parte unele formațiuni comunsitoide și Partidul Social Democrat, încă neabsorbit de comuniști. Tot așa intră spre centrul scenei dr. Petru Groza, comunistul burghez hunedorean, deja vice-prim ministru în guvernul Sănătescu și apoi Rădescu. Asta până când Andrei Ianuarevici Vîșinski, pumnul lui Stalin în România, adjunct al ministrului societic de externe, îl presează pe Regele Mihai să-l numească pe Groza premier, izbind violent cu pumnul, în biroul regal. Uimit, timorat și resemnat, Regele român cedează.

Dr. Petru Groza nu era, firește, medic. Absolvent al facultății de Drept și Stiințe economice a Universității din Budapesta, fiu de preot, nepot de tribun al lui Avram Iancu, Groza pare exact opusul politrucului ieftin aparținător al mișcării comuniste din interbelic. Tradiția în Ungaria și în Transilvania, până în 1918, era ca absolvenților de drept să li se spună doctor cutare sau cutare, fiindcă diploma conferită lor, la absolvirea studiilor, era una de “doctor juris et de jure”. Mai mult, omul era intelectual, deputat, burghez și moșier, ba chiar la vremea sa, cel mai tânăr ministru al României Mari. Membru al Partidului Poporului, ajunge în 1921 ministru interminar al Comunicațiilor, iar mai apoi ministru al Ardealului. În anii ’20 se retrage la Deva, unde își construiește o vilă somptuoasă, devine moșier și uimește pe toată lumea când simpatiile sale încep să se îndrepte spre țărani, fondând Frontul Plugarilor în 1933. De aici încolo Petru Groza deviază puternic de la cursul burghez al carierei sale, el notând chiar în agenda sa:

“Mai mare decât biruința bolșevismului nu poate fi decât nădejdea în prăbușirea țărilor burgheze capitaliste prin propriile păcate.” Era anul 1934.

Frontul Plugarilor va rămâne în eșalonul inferior al politicii românești, însă Groza, tenace și inteligent, este alesul rușilor pentru postul de prim-ministru la 6 martie 1945. Va rămâne șef al guvernului comunist timp de opt ani, anii cei mai crânceni, în care s-a petrecut exterminarea cremei intelectualității românești și a țăranilor fruntași, prin tăvălugul colectivizării. Fostul moșier se acomodează însă bine cu noua postură. Prietenia cu comuniștii din ilegalitate îl va propulsa ulterior la prezidiul Marii Adunări Naționale (MAN).

La 11 iunie 1948, ca prim-ministru, citește în plenul MAN lista cu întreprinderile ce urmează a fi naționalizate. O anectotă spune că vice-președintele prezidiului, Petre Constantinescu-Iași, îl întreabă: ce simțiți la citirea acestei liste, domnule prim-ministru? Doar sunteți proprietarul unora din fabricile astea! Ce să simt, măi Iași, răspunde Groza zâmbind….că am pierdut-o și pe asta, și pe asta, și pe asta…cred că sunt singurul ministru care a intrat bogat în funcțiune și va ieși sărac.” Nimeni nu va ști cu certitudine dacă acest dialog va fi avut loc cu adevărat. Rămâne adevărul zguduitor că, 6 martie 1945 și apoi perioda în care Petru Groza a fost pe cai mari, au însemnat distrugerea sistematică a tot ce era valoros în România, și în special a oamenilor cei mai buni, deveniți peste noapte dușmani ai poporului. Iar când extermini deliberat elitele, intelectuale și țărănești, poți fără teama de a greși face pariu cu istoria că acea țară își va reveni doar extrem de anevoios și de târziu, irosind într-o tranziție fără sens generații care ar fi meritat mai mult.

Cristian Ivaneș

Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI