Politica pe înţelesul teatrului

Arta este întotdeauna un gest politic, iar observarea  sensului în care merge societatea e una din preocupările artiştilor. Teatrul politic intră cu mijloacele teatrului documentar în actualitate şi o pune în dezbaterea publică.

Articol editat de , 18 martie 2015, 12:48 / actualizat: 19 martie 2015, 12:10

Definiţiile despre capitalism, comunism, socialism, capitalism de stat, ce înseamnă fiecare, dacă au avut expresii practice sau nu au avut, sunt discuţii foarte importante pe care trebuie să le avem ca să ne clarificăm teoretic termenii, pentru că sunt foarte multe confuzii, ne spune regizorul David Schwartz, coordonatorul atelierului de Tehnici şi metode abordate de teatrul politic din cadrul proiectului Focus Atelier.

Am văzut două spectacole ale lui David Schwartz, Sub pământ şi Capete înfierbântate, şi alte spectacole ale Mihaelei Michailov şi Gianinei Cărbunariu. În primul rând mă interesează abordarea şi modul de creare a unui spectacol, cum ia naştere, de unde se pleacă şi cum se ajunge la acest tip de teatru. Am terminat regie de teatrul lucrez la un proiect care ţine de politic şi mă interesează tema. (Andrei Raicu, participant la atelier)

Sunt Adriana Creangă, studentă la teatrologie, anul I,  am venit pentru că sunt multe chestii pe care nu le ştiu şi îmi place, sunt foarte mulţumită.

Decada 10-20 martie încheie cel de-al treilea atelier din cadrul proiectului Focus Atelier, şi abordează tema teatrului politic. La atelierul coordonat de regizorul David Schwartz (preocupat de teatrul şi filmul documentar) s-au înscris tineri regizori, actori, teatrologi, dar şi oameni din zona filmului, chiar şi  a economiei.

Am încercat să îi familiarizez cu cât mai multe texte şi teoretice şi manifestări artistice. Am văzut şi filme, am văzut şi spoken poetry, am ascultat muzică, cumva am încercat să îi familiarizez cu cât mai multe elemente ale artei politice care sunt mai puţin cunoscute la noi, care vin din Palestina, Brazilia,  Argentina, Republica Moldova. Pe de altă parte, sper să şi rămână cu nişte tehnici concerte învăţate, pe care  la un moment dat să le poată dezvolta, sau chiar criticaşi schimba dar care să îi ajute în practica lor pe viitor. (regizorul David Schwartz)

Atelierul se încheie vineri 20 martie, de la ora 16 , la Reactor, cu o discuţie publică despre arta politică şi cu prezentarea Gazetei de artă politică.

Se discută mult despre politică şi despre artă, dar nu destul de mult despre arta politică şi despre politica artei şi despre lucrurile care ţin de intersecţia asta. Vom aduce şi nr. 8 din Gazeta de artă politică, un umăr despre naţionalism, fascism şi holocaust pe teritoriul românesc, un teritoriu destul de puţin explorat, pe care noi am încercat să îl nuanţăm cât se poate în numărul acesta apărut în decembrie 2014.cred că şi revista va naşte discuţii destul de aprige, inclusiv despre raportul intre artă şi politică, şi ce e artă, ce nu e artă, şi când devine doar politică, sau e vreodată doar politică, sau e vreodată doar artă? Sunt întrebări la care nici eu nu am răspunsuri clare la toate şi sper să încercăm să ajungem împreună la nişte concluzii. (regizorul David Schwartz)

Tot vineri, 20 martie, de la ora 19,la Reactor, spectacolul de teatru documentar politic Capete  înfierbântate (text Mihaela Michailov, regia David Schwartz) pune în discuţie Mineriada din 13-15 iunie 1990, şi propune un posibili model pentru teatrul politic.

Capete înfierbântate e un spectacol de teatru politic realizat cu tehnici documentare, pe metoda verbatim, de transcriere cuvânt cu cuvânt a mărturiile persoanelor reale. E un spectacol destul de vechi, din 2010, dar exact acum se rediscută responsabilităţile  pentru ce s-a întâmplat în zilele de 13-15 iunie 1990 la Bucureşti, se împlinesc şi 25 de ani de la evenimente. E un spectacol cu un singur actor, Alexandru Potocean, în care apar monoloage succesive cu versiuni personale ale martorilor sau participanţilor direcţie la evenimentul de atunci. (regizorul David Schwartz)

Oana Cristea Grigorescu