TIFF vs. Cannes

Articol editat de , 28 mai 2015, 14:00

Duminică, în 24 mai, Festivalul de Film de la Cannes şi-a desemnat căştigătorii. Marele Premiu – al doilea trofeu ca importanţă, după Palme d’Or – a fost acordat filmului “Fiul lui Saul”, o coproducţie Ungaria–Franţa, în regia lui László Nemes, despre Holocaust.

Actorul Levente Molnár de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj interpretează în film unul din rolurile principale. Pentru acest rol, actorul a trebuit, la fel ca întreaga distribuţie, să slăbească. În trei luni, a slăbit 23 de kilograme, alergând “de nebun”, împreună cu câinele său prin Făget şi urmând o dietă strictă. A avut un “language coach”, pentru limba idiş. S-a documentat temeinic, acasă, fapt care a venit în continuarea interesului său pentru istorie.

Miercuri, 27 mai, Levente Molnár s-a aflat în studioul Radio Cluj şi ne-a povestit despre experienţa sa la Cannes.

“E o vâltoare, o nebunie frumoasă, o nebunie care se vede că e organizată – şi nebunie, o spun cu cea mai mare dragoste -, e un eveniment de vârf al acestei industrii pe plan mondial. Am, aşa, la cald, imaginea că am deschis o uşă şi am avut şansa să arunc o privire într-o altă lume. Şi am avut norocul să descopăr că poate uşa aia mi-o închipuiam doar eu, că poate uşa aia nici nu există, şi că şi pe partea asta a uşii mele imaginare, şi pe partea cealaltă a uşii imaginare, trăiesc oameni.”

Pe Levente Molnár îl vom mai întâlni şi în zilele următoare, pentru că vineri, 29 mai, începe Festivalul Internaţional de Film Transilvania. La TIFF, el coordonează proiectul cinematografului în aer liber din Mănăştur şi proiectul Zece pentru film.

L-am întrebat pe Levente Molnar ce apropie şi ce separă TIFF-ul de Festivalul de Film de la Cannes.

“Le apropie şi le înfrăţeşte aceeaşi minune a artei. Ambele încearcă să ofere posibilitatea ca oamenii să aibă şansa să savureze rodul muncii altora şi să se bucure, să se enerveze, să fie provocaţi de produsul de cultură numit film.

Nu are TIFF-ul nimic pentru care ar trebui să-i fie ruşine în această comparaţie. Atâta tot, că TIFF-ul ştie ce ce, şi Cannes-ul la fel. Cannes-ul e unul dintre momentele de vârf ale acestei industrii, în care se expun artefactele. TIFF-ul e un festival ajuns la a 14-a ediţie, care aduce un suflu nou, o efervescenţă, o voinicie, o veselie, o nebunie frumoasă tot aşa de bine organizată, de altfel, ca şi Cannes-ul.

Eu consider prezenţa mea la Cannes un cadou primit, datorită muncii. La TIFF, mă simt onorat că am aceşti prieteni cu care lucrăm la acest foarte bun festival de film, care stă să înceapă. Şi invit pe toată lumea, să ne bucurăm împreună de ceea ce urmează să ni se întâmple din data de 29 mai: zece zile de nebunii frumoase, cu film, concerte şi voie bună.!”

Ioana Bindea