„Povestirile mameibătrâne”, de Radu Ţuculescu, la Belgrad şi Praga

Scriitorul Radu Ţuculescu este unul dintre cei mai traduşi autori clujeni. Cărţile lui au apărut în limbile maghiară, germană, franceză şi italiană. Lista va fi completată cu traduceri în sârbă şi cehă, şi asta pentru că romanul Povestirile mameibătrâne (2006)  îşi continuă cariera internaţională.

Articol editat de dan.mosoiu, 4 iulie 2015, 06:00

După ce acum 3 ani a apărut la Paris, în versiunea traducătoarei Dominique Ilea, în curând romanul se va găsi şi în librăriile din Belgrad, traducerea în limba sârbă fiind realizată de Mihaela Lazovici. Vestea l-a surprins şi l-a bucurat deopotrivă pe Radu Ţuculescu.

A fost o surpriză Belgradul! Ei m-au găsit, nu ştiu, undeva pe un site, m-au căutat mai întâi la Humanitas, au crezut că acolo am publicat romanul. Una peste alta, iată că apare, am făcut până la urmă cunoştinţă pe cale electronică cu traducătoarea acestei cărţi care, ca să mă laud un pic, mi-a scris că a fost fascinată de carte şi că nu a mai citit aşa ceva până acum. Poate exagerează, dar nu prea cred, pentru că un traducător citeşte cu foarte mare atenţie. Am fost foarte încântat de aceste câteva cuvinte ale traducătoarei. M-a amuzat puţin când am văzut coperta, care este semnată de binecunoscutul şi îndrăgitul artist plastic Ovidiu Avram, bazată şi pe fotografia adevărată a mameibătrâne, m-a amuzat faptul că în sârbă apare Radu Cukulescu. Ei au scris corect numele meu în limba sârbă! Aşa cum i-am scris şi traducătoarei, mi-aş dori ca măcar un sfert din ceea ce a simţit ea traducând cartea să simtă şi cititorul sârb. Aş fi absolut încântat. Trebuie să subliniez că romanul apare la Belgrad fără nici un ajutor din partea autorului şi fără nici un sprijin din partea autorităţilor culturale româneşti, să zic aşa.  

Dacă tot e momentul să ne lăudăm, măcar noi între noi, că alţii nu ne laudă, în toamnă o să-mi apară un volum de teatru la Roma, Bravul nostru Micşa, Don Michele – mi se pare o idee genială ca Don Michele să fie un mic bătrân fost mafiot. Cartea va apărea la aceeaşi editură, Arcane editrice care a publicat şi Stalin cu sapa-nainte, Stalin con la zappa in spalla, în traducerea lui Danilo De Salazar.

Dar să fim cu picioarele pe pământ… Ca scriitor român este foarte greu să te impui. Literatura română nu este… E foarte bine că mai apar cărţi ici-colo, dar important este să se găsească în librării. Eu am văzut cărţile mele, din fericire, în librării. Depinde şi de editură, ca şi în România, de altfel. Publici o carte, dar nu ţi-o vede nimeni în librării. E păcat, pentru că literatura română – nu vreau să par patetic sau, ştiu eu, patriotard – este deosebită, atât proza, cât şi poezia. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, pentru că am tradus 9 volume de poezie elveţiană şi austriacă, vreo 5 de proză şi, zău, noi ne putem lăuda cu scriitori excelenţi.

Am fost deja invitat la Belgrad pentru lansarea cărţii, le-am spus că sunt foarte ocupat – am făcut şi eu pe nebunul, m-am uitat cică în agendă şi se pare că în 20 septembrie voi fi la New York, în urma unei invitaţii oficiale, la Centrul Cultural Român, condus de Doina Uricariu, voi fi acolo împreună cu Liviu Ioan Stoiciu şi Alexandru Petria, ne vom prezenta cărţile şi antologiile. Abia în octombrie voi fi la Belgrad pentru turneul de promovare a cărţii.

Teatrul lui Radu Ţuculescu este tălmăcit în limba italiană de cunoscuta traducătoare clujeană Gabriela Lungu.

Ca o informaţie de ultimă oră, în luna septembrie, romanul Povestirile mameibătrâne va apărea şi la Praga, în traducerea lui Ladislav Cetkovski. Şi tot în septembrie va avea loc, la Teatrul Orfeus din Praga, premiera piesei lui Radu Ţuculescu Bravul nostru Micşa (tradusă în cehă de acelaşi Ladislav Cetkovski).

Şi cum Radu Ţuculescu este, la rândul lui, şi traducător, în colecţia Biblioteca revistei Familia au apărut zilele trecute două antologii, cuprinzând fiecare câte 9 autori, poeţi, respectiv prozatori elveţieni contemporani de expresie germană. De-a lungul străzii fluieră o mierlă este titlul antologiei de poezie, iar America nu există a celei de proză, ambele traduse în limba română de Radu Ţuculescu.

Dan Moşoiu