Ancheta RCJ. Taxă pe lectură sau drepturi de autor?
Început de septembrie. Pe adresa mai multor biblioteci publice din țară, numite generic „utilizatori majori”, soseşte o solicitare din partea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) prin care conducerile instituţiilor erau invitate să-şi exprime, până în 28 septembrie, la ora 15, punctul de vedere cu privire la demararea negocierilor referitoare la un aspect al Legii 8 din 1996, Legea drepturilor de autor, cel care excepta bibliotecile de la plata vreunei remuneraţii pentru împrumutul public al cărţilor.
Articol editat de dan.mosoiu, 2 octombrie 2015, 06:00
Totodată, erau cerute cifra de afaceri şi cota de piaţă a bibliotecilor (?!). Adresa era însoţită de o anexă propusă de două organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor de autori care cuprindea Metodologia privind utilizarea operelor scrise prin împrumuturi publice şi remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor. În Metodologia respectivă se spunea că „împrumutul efectuat prin biblioteci(…) dă dreptul autorului la o remuneraţie echitabilă…” Remuneraţia echitabilă era stabilită la 0,85 de lei per împrumut, fără TVA. Plata remuneraţiilor ar fi urmat să se facă lunar, iar în caz de întârzieri, utilizatorii, adică bibliotecile, vor trebui să suporte penalităţi de 0,1 la sută pe zi. Totodată, „utilizatorii” ar avea obligaţia să trimită o documentaţie în format electronic cu lista detaliată a operelor scrise împrumutate în perioada pentru care se face raportarea. Metodologia nu poate fi modificată vreme de 3 ani de la data publicării sale în Monitorul Oficial. O Metodologie la o lege care nu există.
Mai simplu spus, cele două organizaţii, prin ORDA, cereau instituirea unei taxe de aproape un leu pentru fiecare carte împrumutată. Ce şi cum au răspuns Bibliotecile? Anca Râpeanu, directorul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti:
Conform Legii 8 din 1996, cu toate modificările ei, nu ni se aplică! Nu datorăm nici un fel de cotă de împrumut. Practic, ni s-a cerut punctul de vedere cu privire la o Metodologie care nu are bază legală.
Profesorul Doru Radosav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj:
În anul 1987, un grup de activişti de partid s-a deplasat într-o localitate din zona Branului şi a convocat sătenii la Căminul cultural. După o jumătate de oră de cursuri şi discursuri susţinute de activiştii de partid, unul dintre ţărani s-a ridicat în picioare, s-a întors cu spatele spre prezidiu şi a spus: haideţi, mă, acasă, că ăştia nu cu noi vorbesc! În egală măsură pot să spun că acest demers al ORDA la îndemnurile şi la presiunile acestor organizaţii nu se referă la noi!
Dragoş Neagu, directorul Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” Brăila şi preşedintele Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR).
A mai existat un astfel de demers în anul 2004. Acum doi ani de zile a fost modificată Legea 8, incluzând aceste prevederi, dar, nefiind consultaţi, a fost suspendată această modificare în cadrul Legii. Anul acesta se revine cu aceeaşi idee de taxă pe împrumutul public. Dacă se va aplica, vor fi biblioteci care vor plăti mai mult faţă decât ar cheltui pe achiziţia de publicaţii într-un an.
Aşa este, în anul 2013, deputatul Gigel Sorinel Ştirbu a iniţiat o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii drepturilor de autor, prin care numai bibliotecile şcolare erau scutite de la ceea ce am putea numi „taxa pentru împrumut”. Să revenim.
Dacă se face un calcul pe numărul de volume împrumutate, imaginaţi-vă că nu ne-ar ajunge bugetul pe un an ca să plătim pretenţiile patrimoniale ale acestor organizaţii de gestiune colectivă. Este, pur şi simplu, aberant ce se cere… (Doru Radosav)
Pentru primul semestru al anului noi am avut o circulaţie de 223 621 de volume în toate reţeaua. ă presupunem că trebuie să plătim 0,85 de lei pe împrumut. În bani asta înseamnă 190 077 de lei. Adică 42 000 de euro, la care se adaugă TVA-ul care, nu ştiu, e 9 la sută, e 24 la sută, e TVA pe carte, pe servicii? Nu ştim. Dar ar însemna cu totul 52 300 de euro pe jumătate de an. Noi în bugetul de anul acesta, sărac, avem 285 000 de lei pentru achiziţii de carte. Asta înseamnă în euro cam 63 000. Pentru tot anul! Deci ajunge să mă coste împrumutul de carte mai mult decât achiziţia de carte! (Anca Râpeanu)
Dacă bibliotecile publice ar fi obligate să plătească din bugetul lor o taxă pentru cărţile împrumutate, aşa cum se înţelegea din Metodologia anexată adresei ORDA, atunci am ajunge la situaţia paradoxală ca bibliotecile să-şi dorească un număr cât mai mic de cititori. Poetul Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ (şi nu Piatra Neamţ, cum scrie în adresa ORDA).
E extrem de periculos pentru ce înseamnă lectură şi circulaţia cărţii astăzi în România! În acelaşi timp, este şi scandalos să mergi cu o taxă de lectură în condiţiile în care noi ne chinuim să aducem cititorul în bibliotecă. Dacă noi punem o taxă pe care ar trebui s-o plătească, să zicem, cititorul, atunci îl speriem. Facem altfel, plătim noi taxa, numai că în scurt timp bibliotecile vor trage obloanele, pentru că nu vor fi bani în spaţiul public. Cu cât atragi mai mult public în bibliotecă şi pui în circulaţie cartea, cu atât trebuie să plăteşti mai mult în final. Deci noi consumăm efort să ne facem datoria cum trebuie, dar ajungem, în final, să fim penalizaţi pentru asta.
Noi nu suntem librării, nu suntem edituri, nu suntem societăţi comerciale care valorifică şi rulează sume, profituri. (Doru Radosav)
Vom sta la uşă şi-i vom întreba pe oameni ce caută la bibliotecă. Şi dacă vin să împrumute cărţi, le vom spune: nu, că nu mai avem bani să plătim la ORDA! (Adrian Alui Gheorghe)
Dacă de anul viitor am un succes nebun la utilizatori şi vine toată lumea să împrumute cărți? Nu mai circuli nici o carte, ai închis biblioteca! (Anca Râpeanu)
În momentul acesta, ajungem şi la poetul Dan Mircea Cipariu, preşedintele organizaţiei Operascrisă, cea care, împreună cu Copyro, au înaintat aceste propuneri către ORDA. În paranteză fie spus, cei de la Copyro s-au eschivat să ne ofere un răspuns, invocând faptul că administratorul organizaţiei ar fi plecat, că ceilalţi angajaţi nu ştiu despre ce este vorba şi cerându-ne, după un sistem devenit, din păcate, clasic, să le trimitem prin e-mail solicitările sau întrebările noastre. Bun. Dan Mircea Cipariu:
Împărtăşesc punctele de vedere şi îngrijorarea bibliotecilor pentru că s-a trimis o adresă care nu exprimă spiritul european al acestei Directive europene, Public Lending Right. Peste tot în lumea europeană unde se aplică Public Lending Right banii pentru despăgubirea autorilor şi editurilor sunt daţi exclusiv de la bugetul de stat, nu de biblioteci, nu de Consiliile judeţene şi locale.
E în regulă. Numai că adresa ORDA şi Metodologia iniţiată de cele două organizaţii au fost trimise bibliotecilor. Mă rog, aşa cum au fost trimise, adică la adrese greşite, cu denumiri greşite şi cu multe semne de întrebare.
Nu este nicăieri explicat modul în care s-a ajuns la 0,85 de lei pe împrumut. De ce nu 0,90, de ce nu doi lei? N-am reuşit să identific cum s-a făcut acest calcul şi cine suportă aceste cheltuieli. Mai mult, cine le colectează, cum le colectează, ce se întâmplă cu banii ăştia, unde ajung ei? (Anca Râpeanu)
Ne lămureşte Dan Mircea Cipariu:
Banii trebuie să fie daţi într-un fond la Ministerul Culturii şi o să existe un organism care va prelua această sumă şi să o distribuie autorilor după softurile anuale pe care le dau bibliotecile, ca să vedem exact ce cărţi au fost cerute la împrumut.
Da, numai că nu toate bibliotecile din ţară deţin un soft integrat!
Ştiu, ştiu! Într-adevăr e o problemă, o problemă tehnică. De aceea, când se va aplica această Directivă, ar trebui găsiţi bani şi pentru un soft comun pentru toate bibliotecile.
Bani, bani, bani! Cine va administra banii obţinuţi din „împrumuturi”? Operascrisă, Copyro?
Nu ştiu, asta nu e treaba noastră. Banii, aşa cum s-a vehiculat, ar reieşi că îi iau nişte organizaţii. Nu! Banii îi iau autorii, pentru că în numele lor se colectează. Minsiterul Culturii, împreună cu ORDA, vor desemna un organism (poate să fie Copyro, Operascrisă, Pergam, Credidam etc., n.n.) Din suma totală de sută la sută colectată ei îşi vor lua (procentul!, n.n.) 10 la sută sau maxim 15 la sută, pentru că mai mult nu permite legea, iar restul banilor sunt obligaţi legal să-i dea autorilor.
Dar, până la urmă, cine şi ce sunt aceste asociaţii, organizaţii care se ocupă cu gestionarea drepturilor de autor?
Ştiu povestea Copyro în timp, ştiu povestea ORDA, ştiu povestea Credidam în timp… Cu o simplă căutare pe Google vedem că sunt foarte multe lucruri interpretabile, cel puţin. Ideea este că el, scriitorul, autorul, artistul român, după 1989, nu a fost apărat de nimeni, niciodată. Iar Legea drepturilor de autor a funcţionat alandala, după anumite interese mai mari sau mai mici. O ştiu şi din calitatea mea de autor, de scriitor. Aceşti bani care ar trebui să circule la un moment dat în spaţiul public dinspre edituri, dinspre televiziuni, radiouri spre artişti sunt fracturaţi undeva de interese, de o multitudine de instituţii care vor să gestioneze drepturile autorilor în spaţiul public. Aproape toţi artiştii români sunt nemulţumiţi de modul în care funcţionează aceste organizaţii, nici nu ştiu cum să le zic, pentru că ele nu sunt nici instituţii, nici ONG-uri… Sunt apărute din neant, dar au simţit repede mirosul banilor. ORDA este societatea de gestiune a drepturilor de autor, se află în structura Guvernului, numai că lucrează, din păcate, cu mâinile altora: Copyro, Operascrisă, Credidam şi alţii. (Adrian Alui Gheorghe)
ORDA este un organism al Guvernului României. Adică eu pledez să scot de la Guvernul României alte taxe sau alţi bani pentru asociaţiile nu ştiu care? (Doru Radosav)
Banii colectaţi de aceste organizaţii sunt, desigur, în numele sfânt al drepturilor de autor. Dar avem siguranţa că măcar o parte din sumele încasate va ajunge şi la autori?
Nu ştiu dacă vom avea această siguranţă pentru că eu, cel puţin la unele organisme de gestionare a drepturilor de autor, nu am văzut rapoarte financiare, deşi sunt obligaţi să le publice. (Dragoş Neagu)
Ne întoarcem la Dan Mircea Cipariu:
Vă contrazic total! Tastaţi acum operascrisă.ro şi o să vedeţi că suntem singurul colector de copie privată din România care publică în fiecare lună cât colectează şi cum dă banii. Ia, daţi acuma să vedeţi! Ţin foarte mult la transparenţă şi ştiu exact ce se întâmplă cu organismele de gestiune colectivă care, din nefericire – aici trebuie să vă dau dreptate –, nu prea flutură steagul transparenţei.
Încă o chestiune: ce e cu Directiva invocată în adresa ORDA, Directiva Consiliului Europei?
Se vehiculează faptul că România ar fi în infringement dacă nu s-ar aplica această taxă. Dar documentul de bază al Uniunii Europene care a fost elaborat în 1985, cu un an înainte de a apărea Legea 8 în România, spune că ţările membre pot stabili care sunt entităţile exonerate de la plata acestei taxe. Or, prin actuala Lege a drepturilor de autor, este clar stipulat că bibliotecile sunt scutite de la astfel de taxe. (Dragoş Neagu)
Legislaţia europeană prevede acest mod de plată pentru circulaţia cărţilor. Însă acolo e vorba de bani guvernamentali, există un interes al Guvernului pentru circulaţia cărţii, mai ales a literaturii contemporane. Dar, repet, sunt bani guvernamentali, prevăzuţi în bugetul anual şi care, la capătul unui an bugetar, înseamnă un decont pentru autorii ale căror cărţi sunt cerute, căutate în biblioteci. Deci e vorba de cu totul altceva faţă de ceea ce au avansat către noi cei de la ORDA, Copyro, Operascrisă şi alte instituţii de acest tip. (Adrian Alui Gheorghe)
În ce priveşte Directiva europeană, Dan Mircea Cipariu este de altă părere:
România este în situaţie de infringement pentru că nu aplică această Directivă a Comisiei Europene, obligatorie pentru toate statele membre. România va primi, probabil, în cursul acestei luni, o notificare pentru a aplica această Directivă.
Să fie chiar aşa? Îi adresăm întrebarea directorului general ORDA, Leonard Horvath.
Nu-i nimeni în pericol, lăsaţi-l pe domnul Dan Mircea Cipariu! Nu avem nici o problemă, nici măcar de infringement. Legea e foarte clară, din punctul ăsta de vedere. Nu că nu vreau eu să dau! Eu respect legea şi îmi fac datoria. Plus că mai există o altă chestiune: în Constituţie lucrurile sunt clare, educaţia e gratuită!
Dacă nu a fost foarte limpede până acum, să recapitulăm!
Copyro şi Operascrisă au trimis la ORDA o metodologie privind iniţierea negocierii pe împrumutul public, cum s-ar spune. Dar, având în vedere situaţia care există în Legea 8 a Drepturilor de autor, bibliotecile sunt exceptate de la plată, dacă vă uitaţi. Chiar dacă există o Directivă europeană în acest domeniu şi care s-a aplicat în numeroase state europene unde trebuie să fie plătită chestiunea asta către organismele de gestiune colectivă, în România a fost, din păcate, implementată eronat şi legea, din punctul ăsta de vedere, e suverană. (Leonard Horvath)
Păi şi atunci de ce a fost trimisă adresa către biblioteci, către asociaţiile de bibliotecari?
Noi am trimis adresa şi am cerut o părere. Adică am vrut să vedem dacă punctul nostru de vedere vizavi de Legea 8, unde se spune că bibliotecile sunt exceptate de la plată, e acelaşi cu al nostru. (Leonard Horvath)
Prin urmare, s-a cerut o părere care să confirme părerea ORDA. Păi, nu exista legea? Puteau să fie bibliotecile de altă părere? Mă rog, să admitem că a fost o procedură prevăzută de lege.
Nici n-ar trebui să fie permise astfel de iniţiative, fără ca ele să dovedească gândire raţională critică şi o preocupare cu adevărat serioasă. Pentru că această adresă primită de fiecare dintre noi a însemnat o perioadă de documentare ca să… Ca să ce? Ca să le spunem acestor oameni că nu există nici o bază legală. (Anca Râpeanu)
Şi-atunci, cum se justifică adresa ORDA, venită la solicitarea celor două organizaţii?
Este aruncat acest lucru în faţă ca un buzdugan, să vadă reacţiile publice. Dacă nu vor exista reacţii ferme, atunci legea poate să ajungă în Parlament, doi deputaţi merg cu ea prin comisii şi într-o vineri după-amiază, ba nu vineri, că nu se lucrează vinerea în Parlament, acolo săptămâna de muncă se termină miercurea, deci într-o miercuri la amiază votează toţi din inerţie şi legea trece. (Adrian Alui Gheorghe)
Mda… Recunoaşte şi Dan Mircea Cipariu:
Această propunere a fost făcută din două raţiuni. O dată, să arătăm că societăţile de gestiune a drepturilor de autor vor să implementeze acest proiect cerut de Comisia Europeană. Şi doi, ca să naştem o discuţie publică despre acest proiect. Sper ca Guvernul României să se trezească în al o sutălea ceas şi să ia măsurile pe care trebuie să le ia. Numai Guvernul trebuie să le rezolve, nu bibliotecile, nu autorii, nu editorii. Guvernul trebuie să plătească aceste despăgubiri.
Şi atunci de ce nu s-au adresat Guvernului?
Ne-am adresat. N-aţi înţeles. Aşa cere procedura legii. E o lege proastă, aşa cere. Noi am îndeplinit o formalitate. Şi ştiam din capul locului că acea formalitate nu poate să fie reală. Aşa cere legea, vă spun. Dacă îmi cereţi, aşa, o părere, opinia mea este că trebuie modificată Legea 8 din 1996 şi să se prevadă foarte clar că din bugetul de stat trebuie acordată această despăgubire pentru autori şi editori ale căror cărţi sunt folosite în biblioteci. Asta trebuie să facă Parlamentul şi tot Parlamentul trebuie să voteze legea bugetului de stat. E simplu!
E simplu. Chiar că e simplu. E vorba de bani. De foarte mulţi bani. Bani de la Guvern. Bani publici. Bani care, prin filtrul ORDA, vor ajunge la o organizaţie care gestionează drepturile de autor. Una oarecare. De acolo, se presupune că vor avea de câştigat şi autorii, şi traducătorii şi editurile. Se presupune. Rămâne, însă, întrebarea de final, în ciuda inevitabilelor (?) proceduri legale: dar cu bibliotecile ce-aţi avut?
După ce că avem o reţea de biblioteci care a fost atâta timp neglijată, după ce că avem finanţări mici, după ce ani de zile posturile au fost blocate, mai punem beţe în roate şi cu astfel de cereri de negociere care n-au bază legală şi care au şi un nivel scăzut de profesionalism în realizarea lor. E păcat de timpul tuturor… (Anca Râpeanu)
Dan Moşoiu
