Tăcerea e de aur
Expresia „tăcerea e de aur” se foloseşte pentru a sublinia o realitate banală, şi anume că e nevoie de tact în exprimări. Nu spui şi nu scrii orice, oricând şi oricui. Acum câteva luni v-am prezentat o expresie înrudită, „dacă tăceai, filosof rămâneai”, care exemplifică minunat ce efecte poate să aibă gura bogată. Un filosof antic a scris texte ofensatoare la adresa regelui, iar urmarea a fost puşcăria. De la filosofie la puşcărie, doar câteva cuvinte prost plasate.
Articol editat de Alina Vingan, 16 noiembrie 2015, 12:36
Pe de altă parte, expresia completă este „tăcerea e de aur, dar vorba e de diamant”. Fireşte, dacă e spusă în forma şi la momentul potrivit.
Părerile despre tăcere diferă mult, în funcţie de epocă, de situaţie şi de experienţa celui care abordează subiectul.
Tăcerea e singurul obiect din aur pe care femeile nu şi-l doresc, de aceea există atâtea femei sărace.
Tăcerea e de aur, dar aurul din ea vorbeşte.
Tăcerea aurită-i fără rost, când lângă tine tace-un prost.
Tăcerea nu e totuna cu liniştea.
Tăcerea nu e totuna cu inţelepciunea.
Tăcerea conţine, adesea, o doză consistentă de laşitate.
Vorbele frumoase au parte de laude, tăcerea înţeleaptă niciodată.
E mai bine să taci decât să-i lauzi unui om defectele.
Nu există linişte ci lipsa zgomotului, unde se încadrează majoritatea vorbelor.
În sfârşit:
Omul nu e atât ceea ce spune despre sine, cât mai ales ceea ce nu spune.
Există şi tăceri tactice, care păstrează gura caldă şi spinarea neînvineţită, după cum există şi tăceri îngrozite, sub pretextul prudenţei şi care, la final, îi aduc tăcutului mai multe pagube decât i-ar fi adus vorba.
Amintiţi-vă şi că poezia, dragostea, politica şi radioul nu există fără cuvinte.
Dar, mai presus de toate, amintiţi-vă că la început a fost Cuvântul.
Dan Horea
