Cine n-are bătrâni să-şi cumpere

Expresia cine n-are bătrâni să-şi cumpere are la bază ideea că, odată cu vârsta, omul devine mai înţelept, că experienţa de viaţă îl face să vadă lucrurile mai corect şi să le dea soluţii mai eficiente decât un tânăr.

Articol editat de Alina Vingan, 17 ianuarie 2016, 18:18

În esenţă, că o lume condusă de tineri va eşua fără consiliere din partea celor vârstnici.

Sigur, există şi opinii diametral opuse, care afirmă că, pentru mulţi dintre noi, viaţa trece degeaba, fiindcă nu facem nimic în afară de goana continuă după subzistenţă şi plăceri, fie ele cât de mărunte.

Mark Twain, scriitorul american din sec. XIX care a cunoscut multe feluri de a trăi înainte de a-şi începe cariera literară, scria: dacă barba albă ar fi semnul înţelepciunii, toate caprele ar fi doctori.

Iar Petre Tuţea, filosoful care a suferit 13 ani în puşcăriile regimului comunist, spunea: Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată.

Dacă ţinem seama de înţelepciunea latinilor, conform cărora „est modus in rebus”, adică „există o măsură în toate”, putem afirma că, într-adevăr, unii dintre noi chiar devin înţelepţi odacă cu trecerea timpului, ceea ce-i face extrem de utili pentru societate.

A nu ţine seama de sfaturile unor asemenea oameni este un semn de prostie cruntă.

Problema e cum să-i recunoaştem din masa de bătrâni sfătoşi, care pretind respect şi băgare în seamă pe motiv de barbă albă, deşi nu au nimic spiritual de oferit. Aici intervin inteligenţa şi flerul tânărului (sau a maturului) care-i caută. Bătrânul înţelept lansează idei, nu cuvinte meşteşugite, soluţii, nu acuzaţii, analize, nu lamentaţii, totul argumentat şi credibil. Cine găseşte asemenea bătrâni, să-i folosească din plin.

Din păcate, însă, ultimele decenii ne-au schimbat dramatic modul de viaţă, lipsindu-ne de tihna spirituală fără de care sublimarea experienţei în înţelepciune este imposibilă.

Asta e cauza pentru care tinerii nu-i mai respectă pe bătrâni. Fiindcă, vorba unuia dintre aceşti juniori, „n-au trăit pentru mine, iar acum n-au ce-mi oferi”.

În rest, caprele de care pomenea Mark Twain şi neruşinarea descrisă de Petre Tuţea sunt tot acolo.
La fel şi înţelepţii de vârsta a treia.

Dan Horea