Ce nu este schiul?

…Deci, sunt convins că schiul nu este…

Articol editat de Alina Vingan, 14 februarie 2016, 09:32

… stresul de dinainte de a pleca la pârtie, cu pregătiri nervoase, mutră acră, aruncări de bagaje şi strâmbe pe sub mustaţă. Mai bine stai în hotel. Sau du-te acas’, even better;
… enervarea pe care o produce 4×4-ul nu ştiu cui, care parchează prost şi conduce de parcă ar fi singur pe drum;
… revolta și nevii pe care ți-i produce acea clipă în care îți dai seama că mașina pe care tocmai te chinui s-o scoți din șanț, împreună cu alți câțiva șoferi binevoitori, e de fapt plină de oameni. Atâta doar… că le era frig să coboare;
… atitudinea de cocalar calificat, care nu știe să dea „bună ziua” nici la cazare, nici la închirieri de echipamente, dar are pretenția să fie servit prompt și cu prioritate;
… băgatul în faţă la coadă, subtil, din lateral, ca şi când o mişcare tectonică a produs deplasarea ta pe sol, de la punctul X la punctul Y;
… lipsa de înţelepciune în forma ei primară, de la coborârea kamikaze, cu picioare crăcite şi beţe întinse în lateral, până la aerele de superioritate și mister ale celor care au încă din scutece schiuri în picioare;
… indispoziţia pe care ţi-o produce atitudinea ciobănească, de miliţian cu capsa pusă, a unor angajaţi de la unele pârtii din RO, exploataţi de patron, îngheţaţi de frig şi sătui de turişti ca de mere pădureţe;
… furia şi nerăbdarea cu care îţi tratezi copilul / nevasta atunci când îi înveţi să schieze, în detrimentul timpului tău liber de a schia;
… furia şi nerăbdarea cu care eşti tratat de tată / soţ, atunci când laşi după el şi refuzi să faci o oră-două cu un monitor;

Articolul întreg îl puteţi citi AICI