Tanti Magda: „La bloc ce faci? Baji somn tătă zâua acolo-n colţu’ pernii…”

Pe tanti Magda din satul Lacu, comuna Geaca, am cunoscut-o în faţa Bisericii Reformate la sfârşitul slujbei din cea de-a doua zi a Paştilor catolice. O vreme am vorbit acolo, „deasupra” satului, după care am coborât împreună pe o uliţă prunduită.

Articol editat de dan.mosoiu, 3 aprilie 2016, 14:42 / actualizat: 18 ianuarie 2018, 22:38

Tanti Magda, ce faceţi de obicei?

Păi, acuma-s pensionară. Pe-acasă, mă ocup cu grădina, am câteva găini, ţânem şi-on porc.

Ce vârstă aveţi?

Io? Păstă vreo trei luni fac 70 de ani.

Mulţi înainte! 70 de ani i-aţi petrecut aici, în Lacu?

Ba nu i-am petrecut aicea, că de la „vrâsta” de 33 de ani am lucrat la Jucu, la o Staţiune de cercetare şi de-acolo m-am pensionat.

Şi v-a dat statu’ o pensie mare, mare!

Oioioi, cât de multă ne-o dat! După cât am lucrat, domnu, să ştiţi că… Le mulţumesc frumos la parlamentari!

Cu cât v-o onorat?

Păi, să vă spui cinstit? Cu 750 de lei. No, după o muncă de 41 de ani şi 8 luni, cât am pe decizia de pensionare.

Da’ ce-aţi făcut acolo, la Staţiune?

Am grijit de viţăi, am avut un lot de viţăi şi bărbatu-meo o avut un lot de vaci. 70 de viţăi aveam în grupă, mâncare, îngrijire, erau şi la biberoane, erau şi mai mari la care le dădeam numa’ făină şi fân de mâncare… Şi uitaţi aşe ne-am petrecut viaţa. Acolo o fost o fermă de elită, erau mame de tauri, ceva ce nu se poate descrie acuma. Nici în 20 de ani de muncă n-o mai fac la fel. Am avut de lucru, noi aşa am ştiut că trebuie lucrat, nu? Acuma nu mai lucrează, că acuma la fiecare îi trebuie bani fără muncă.

Nu prea vă place ce se întâmplă în ţara asta!

Ioi, deloc. Io spui cinstit, când îi văd acolo la Parlament de-şi fac pensii speciale… Pentru ce fac pensii speciale? O muncit ceva, o făcut ceva bun pentru ţara asta? Tăite le-o distrus. D-apăi aicea, câte pământuri o rămas pustii? Oamini aşe bătrâni ca noi mai pot lucra? Tinerii o plecat că n-o avut posibilitate să trăiască. Şi-aicea, ţii o vacă, duci lapte, nici un leu nu-ţi dau pe-un kil de lapte. Când îi aud acolo, cu pensii speciale… Da’ oare nu se gândesc şi la oaminii iştea care au câte 700 de lei? Curentu’ îi tăt mai mult, lemnele costă, cât să avem păstă iarnă, că facem foc numa-ntr-un singur loc, unde stau io şi cu bătrânu’ meu. Îi greu, foarte greu. Cui să ne plânjem? Noi am prins şi regimul celălalt şi pă aista. Ştiţi cum o fost aici în timpu’ Colectivului? Paradis! Tăite pământurile erau lucrate şi la om acasă cu carele numa’ aducea bucatele, porumb, grâu, tăt ce să exista. Atâta palmă de loc n-o rămas nelucrată. Şi-aicea, satu’ ăsta a nost aşa-i de mare şi atâta pământ arabil are… Oricât încearcă oaminii să-l lucre, că nu-l cuprind, că nu pot. Ne-o plăcut aicea, şi-acuma ne place, că-i satu’ nost. Oriunde te duci, satu’ tău îi cel mai frumos.

Erau tradiţii, obiceiuri în sat?

La Paşti umblau la udat, umblau cu muzicanţii, umblau cu cetera, cu jocuri, lucruri frumoase. Acuma tătă lumea s-o dus din sat că s-o urât… Numa supravieţuiesc oaminii, nu trăiesc.

Cum s-au înţeles oamenii în sat?

Aicea la noi, dragă, nu contează ce eşti. Io-s unguroaică, vorbesc româneşte. Sunt români care vorbesc ungureşte. Noi n-am avut treabă niciodată, nu s-o întâmplat prostii p-aicea sau să se bată, să se urască.

Şcoală nu mai este în sat…

Ni, cum arată, vedeţi? Să hâieşte. O lăsat şcoala să se hâiască, vă daţi seama? Şi copiii se duc la Gherla. Nepoata asta a me care-i studentă la Cluj de 15 ani îi dusă de-acasă, de la clasa întâi. Vă daţi seama? Tăt la internat o stat.

Când eraţi mică, tânără, ce făceaţi prin sat?

Ce făceam prin sat? Vara în fiecare zî umblam la sapă, api de-abdia aşteptam duminica să merem la biserică, api după aia la joc. Lucram pă câmp, sapă, furcă, greblă…

Tanti Magda, cum trec anii? Trec repede, să ştim şi noi ce ne aşteaptă…

Zboară! Gata, la mine s-o dus. Nici nu vreau să cred c-am ajuns la 70 de ani. Pre’ repide trec anii.

Nu v-aţi gândit vreodată să vă mutaţi la oraş?

Nu, nu m-am gândit. Păi ce faci la bloc? Baji somn tătă zâua acolo-n colţu’ pernii… Aici nu stăm vara în casă numa’ sara când durnim. Am aicea un nepot, după nepoată-mea îi zâc nepot, îi din Cluj, lucră la televiziune, şi sâmbătă o fost aicea. Vai, zâce, m-am sculat la şasă jumate! Şi-api zâc: ce-aţi făcut? Ioi, până sara într-una am lucrat. O vinit la amiaz de i-am dat mâncare şi zâce: mă mai duc! Şi sara când o plecat la Cluj era şasă ceasu’. No, zâc, aţi terminat? N-am terminat. Păi, aicea, zâc, nici nu terminaţi niciodată! Şi la Cluj este de lucru. Da’ clujenii zâc că vai, ce bine-i la ţărani! Da’ oare ăia ştiu că cât lucră ţăranii? Poate dumneata ştii.

Acuma mergeţi acasă, e sărbătoare, ce faceţi?

Amu ce să fac? Mă uit la televizor şi mai dau la găini sara şi atât.

Vă uitaţi la ştiri!

Nu mă uit, că mi-s urâţi! Când îi aud… Da’ ştiţi ce mă doare cel mai tare? Tăt spune că-i arestează, îi bagă la puşcărie. Da’ după ce-i bagă dacă prejudiciul ăla ce-o furat nu-l ieu înapoi de la ei? Atuncea n-are nici-on rost. Io-s de acord cu Justiţia. Da’ la cât o luat şi nu iei înapoi de la ei, asta-i zero!

Sunt în sat şi case vechi, frumoase, şi case noi…

De tăite, numa că multe-s părăsite. Aicea am ajuns la fântâna satului. Vedeţi, căsâle alea îs părăsite. Adică au stăpân, da’ nu mai locuieşte nimeni în ele.

Tanti Magda, vă mulţumesc frumos! Să le spuneţi la copii şi la nepoţi să vă asculte la radio şi să vă caute pe internet!

Doară mă găsesc ei! Numa’ să prezintă: mami, ce-ai făcut? O să mă vadă, că ei se uită pă internet. No, da’ să nu mă faceţi chiar de minune să hiu pân tăt locu’ văzută. Să mai tăieţi din ele, din ce-am vorbit şi din ce-aţi filmat…

Dan Moşoiu