Fii sănătos: Recuperarea limbajului la pacienţii cu afazie

Fiecare fiinţă umană utilizează limbajul. Limbajul este acea funcţie mentală care asigură capacitatea de a comunica, prin utilizarea simbolică a unui sistem arbitrar de semne (limba), a cărui natură este fie sonoră (cuvintele), fie vizuală (scris).  Limbajul este produsul activităţilor complexe, coordonate de arii specializate din creier, reprezentând forma gândurilor noastre şi înţelesul exprimării verbale.

Articol editat de Carmen Sas, 9 mai 2016, 10:59 / actualizat: 4 iulie 2016, 14:57

Afazia (lipsa vorbirii) este o tulburare  dobândită a limbajului. Afazia afectează exprimarea sau/ şi înţelegerea limbajului vorbit sau/ şi scris. Această tulburare apare în urma unor leziuni ale creierului, leziuni datorate unui accident vascular cerebral (AVC), unui traumatism cranian, unei tumori cerebrale, etc. Persoana cu afazie, nu mai reuşeşte să folosească limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gândirii. Afazia nu este o boală, ci simptomul leziunii cerebrale. Severitatea tabloului simptomatologic, în afazie, este diferit de la o persoană la alta. Acesta variază în funcţie de localizare leziunii, de întinderea acesteia, de competenţele lingvistice anterioare, de personalitatea fiecăruia. Unele persoane cu afazie pot înţelege ceea ce spun ceilalţi, dar au mari probleme în a găsi cuvintele potrivite sau în a construi propoziţii- astfel este greu înţeles de cei din jur.

Tipul de terapie necesar, în cazul persoanelor cu afazie, constă în terapia limbajului şi a comunicării, terapie realizată, în general, de un logoped. În urma unei evaluări amănunţite, specialistul elaborează un plan de intervenţie personalizat în funcţie de nevoile individuale, de nivelul actual, de specificul tabloului simptomatologic. Intervenţia de specialitate, abordează limbajul prin prisma reeducării, modelării, corectării, reînvăţării acestuia. Demersul terapeutic este unul complex şi multidimensionat. Recuperarea în tulburările afazice trebuie să se realizeze cât mai repede, imediat ce condiţia medicală generală a persoanei permite acest lucru.

Eficienţa terapiei depinde de rapiditatea intervenţiei terapeutice, adaptarea tipului de terapie la  particularităţile simptomatologice, nivelul de motivaţie al pacientului, suportul familial şi social.

Obiectivele demersului terapeutic logopedic în contextul afaziei vizează: dezvoltarea abilităţilor de comunicare; îmbunătăţirea abilităţilor funcţionale şi modelarea comportamentului pentru a facilita fixarea strategiilor de comunicare; introducerea de tehnici de comunicare alternativă; pregătirea, informarea şi consilierea membrilor familiei persoanei cu afazie, pentru a facilita comunicarea; stimulare cognitivă; dezvoltarea unor mecanisme de cooping eficiente; creşterea motivaţiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanei cu afazie, dar şi a familiei acesteia.

Mecanismele principale care explică recuperarea afaziei se datorează faptului că emisfera dreaptă preia o parte din funcţiile lingvistice specifice emisferei stângi iar celulele rămase funcţionale în emisfera stângă au o activitate crescută.

Aşadar, recuperarea afaziei, dincolo de măsurătorile psiho-metrice, se reflectă în comunicarea din viaţa de zi cu zi, în reintegrarea psihoosocială, în calitatea vieţii persoanei cu afazie. Durata procesului terapeutic şi gradul de recuperare a abilităţilor de comunicare variază de la o persoană la alta, o recuperare totală sau aproape totală se atinge cu multă muncă şi efort, într-un timp destul de lung.

dr. Cristina Cristolţan, specialist în Logopedie la Spitalul de Recuperare Polaris Medical.