Ascultă Radio România Cluj Live

La Bobâlna: pământu` te spune, dacă nu-l lucri! [VIDEO]

1437. Răscoala de la Bobâlna. Episcopul catolic al Transilvaniei a cerut să se plătească zeciuala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranşă. Mai mult, micii nobili maghiari şi locuitorii români (care înainte erau scutiţi de plata zeciuielii, fiind ortodocşi) au fost şi ei obligaţi să o plătească. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Sătmar şi Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de ţărani, şi au construit o tabără. Restul se află în manualul de istorie de clasa a Vlll-a, dacă se mai află, dacă se mai învaţă aşa ceva. La poalele dealului Bobâlna se afla satul Olpret, „tăiat” de valea cu acelaşi nume. Prima menţionare documentară a localităţii datează din 1332. Din 21 decembrie 1957 Olpretul devine Bobâlna.

La Bobâlna: pământu` te spune, dacă nu-l lucri! [VIDEO]

Articol de dan.mosoiu, 19 mai 2016, 11:26 / actualizat: 17 ianuarie 2018, 15:51

14 găleţi de lături dimineaţa şi 14 seara!

Atraşi mai ales de rezonanţa istorică a numelui, am ajuns zilele trecute, pe o vreme mohorâtă, dar fără ploaie, în satul aflat la 20 de kilometri de municipiul Dej. Pe strada principală era pustiu, aşa că am cotit-o pe o uliţă prunduită. În curtea unei case am întâlnit-o pe tanti Anica. Era îmbrăcată „de oraş”.

Am fost la injecţie, la Dej, că-s bolnavă. Mă doare coloana.

Tanti Anica, ce era în sat pe vremuri?

Erau multe, de tăite, numa’ că acuma s-o strâcat tăite, că nu-i cine să mai hie, că numa’ bătrâni îs, no!tantiAnica

Aţi lucrat la CAP, bănuiesc. Cum era?

Era bugăt de rău că nu ne plătea, ştii? Asta o fost tăt năcazu’, că nu ne plătea. Lucram şi nu ne plătea.

Păi, nici acum nu vă prea plăteşte, la pensie!

Patru milioane, atâta! Nu ne-ajung bani, nu ne-ajung, crede-ne! Că jinerele meu mă tăt sfădeşte, că zâce, no, iară te căieşti? Api, mă, împărţăşti-i tu! 400 de lei, cum îi împărţăşti? La doctor dă, la tractorist dă… Îs scumpe şi erbicidurile ăstea, tăite-s scumpe. Dacă lucrezi o grădină de vreo 40 de ari o grămadă de bani te costă.

Doamna Lidia Câmpan, chiar dacă lucrează la Oficiul Poştal al comunei, şi-a încropit în gospodărie, împreună cu familia, o adevărată microfermă. Cultivă pământul, creşte găini, iepuri, dar mai ales porci.

Când aveţi timp să vă ocupaţi de toate?

În timpul liber, după orele de program. Şi în weekend.

De unde aţi adunat atâta porumb?

Ioi, avem 4 hectare lucrate de porumb. Noroc că avem două tractoare, îl erbicidăm, îl săpăm cu tractorul… Numai la cules îl culegem manual.

Nu-i uşor! Merită tot efortul ăsta?

Cum a fost anul acesta la chil viu la porc nu a meritat. În anii trecuţi era 10 lei chilul, dar anul acesta am dat cu 7-8 lei kilogramul.

Câţi porci aveţi?

60.

doamnaLidia60 de porci? Ce faceţi cu 60 de porci?

Păi, îi vindem, da’ greu, greu…

Şi unde-i ţineţi, că nu văd…

Avem două hale, aici, în spate.

Păi, haideţi să le vedem!

Nici n-ai fi crezut că grajdurile acelea din lemn, amenajate economicos şi curate (facem curăţenie în fiecare zi) pot adăposti fără probleme atâţia porci.

Câte găleţi de lături pe zi trebuie să le daţi?

14 dimineaţa şi 14 seara.

E ca şi cum aţi avea o mică fermă aici!

Avem proiect! Avem un proiect european de 1500 de euro, bani europeni. Pentru animale, da. Am primit trei tranşe şi suntem în al patrulea an de finanţare. Dacă tot aţi venit până aici, haideţi în casă, să serviţi ceva. Să vedeţi ce slănină bună avem!

Frumuseţea oamenilor şi a primăverii la Bobâlna

În chiar inima satului se află Biserica Ortodoxă cu nu mai puţin de 7 turnuri, o copie la scară mai mică a Catedralei din Sibiu. Interiorul a fost renovat nu cu multă vreme în urmă. Preotul Vasile Marius Abrudan slujeşte în Bobâlna din 2012.

Eu cred că a fost voia lui Dumnezeu! Eu cred că Dumnezeu trimite oameni acolo unde este nevoie.

Ce aţi găsit când aţi venit aici?

În primul rând am găsit o biserică foarte frumoas şi nişte oameni la fel de frumoşi la suflet, deschişi spre multe lucruri noi, oameni de care te ataşezi foarte uşor, oameni iubitori de Biserică şi de Hristos. Biserica noastră este destul de veche, a fost ridicată în 1921, iar de curând interiorul a fost complet renovat. Ştiţi ce este frumos aici, în Bobâlna? Frumuseţea primăverii! Eu am crescut în Cluj, dar îmi aduc aminte de vacanţele pe care le petreceam la bunici. E frumos aici momentul acela în care vezi natura reînviind, în care totul prinde viaţă în jur. Aici, aproape de noi, există şi filia Pruni. Şi de-acolo, de sus, se vede foarte frumos întreaga zonă. E minunat!

Ieşim în părculeţul de lângă biserică, unde se află bustul lui Alexandru Vaida-Voievod. Un pic mai încolo zărim şi casa fostului mare om politic, născut în Olpret. Din păcate, se degradează pe zi ce trece (noi am vrut s-o preluăm, să-i oferim o destinaţie, dar urmaşii foştilor proprietari cer o sumă exorbitantă, ne spune preotul).

La puţin timp după ce s-a instalat în parohie, preotul Vasile Marius Abrudan a organizat pentru copiii din Bobâlna o adevărată Şcoală de vară, pe care micuţii o aşteaptă cu sufletul la gură în fiecare an.

Este o şcoală care se desfăşoară pe o perioadă de o săptămână sau două, în funcţie de dispoziţia copiilor. În anii anteriori am avut undeva la 30-45 de copii. Avem activităţi desfăşurate pe mai multe ateliere: activităţi meşteşugăreşti, atelier de muzică, de teatru, jocuri specifice vârstei. Nădăjduiesc ca anul acesta, cu ajutorul colegilor preoţi slujitori din parohiile vecine să organizăm o Şcoală de vară pentru copiii din întreaga comună. Dacă în primii ani această activitate a Şcolii de vară se desfăşura mai greoi, pentru că spaţiul Bisericii nu era tocmai potrivit, de anul trecut am reuşit să folosim o clădire ridicată de curând în satul nostru, este un centru after schoole, foarte bine dotat cu absolut orice ai nevoie ca să-ţi poţi desfăşura activitatea cu copiii, inclusiv cu un spaţiu în aer liber.

Ne-am dorit să vizităm şi Monumentul ridicat în amintirea Răscoalei de la Bobâlna, dar sătenii ne-au spus că nu prea avem ce vedea, pentru că s-a degradat în ultimii ani, nimeni nemaipurtându-i de grijă. De altfel, în sat nu există nici un indicator care să te ghideze înspre monument. O ruină a ajuns, din păcate, şi fosta biserică greco-catolică,  înălţată undeva pe un deal şi năpădită de vegetaţie. Biserica, aşezată în mijlocul unui cimitir, este părăsită de foarte multă vreme, noi nu mai avem în sat greco-catolici. Ne-am dori să dăm jos zidul, pentru că nu mai poate fi conservat, şi să ridicăm o troiţă în locul lui, ne lămureşte părintele Abrudan.

Poci, nu poci, musai să muncesc!

Un pic mai jos de biserică locuieşte singură tanti Uca. Dimineaţă de dimineaţă, în recipientele aflate în curtea casei, se colectează laptele pentru care o firmă plăteşte „fabuloasa” sumă de 70 de bani pe litru.

600 de litri am adunat astăzi. Lapte de vacă.

Tanti Uca ne invită în casă.

V-aţi făcut o casă frumoasă! Ne-aţi chemat să o admirăm?

Nu, că io aşa-s primitoare, ori cu cine vine la mine! Cu ce să vă servesc?Nu beţi o cafea?tantiUca Ştiţi cum îi? Soţu’ mi-o murit şi io am rămas fără pensie. A mea o tăiat-o ca şi cum n-aş hi lucrată nicăirea, domnule. Că-mi vine să plâng. Am luat-o a lui jumătate că o fost mai mare decât a mea. 600 de lei. Cu aiştea bani trebuie să trăiesc. Soţu’ meu o fost tractorist, apoi o fost preşedinte de CAP, şef de secţie la tractoare, viceprimar. Copiii mi-s plecaţi. Un băiat îi în Italia, fetele-s aici. Una-i în Dej asistentă pe Salvare şi cealaltă îi asistentă la Recea Cristur, la dispensar.

Aveţi pământ?

Am pământ, da’ cine să-l lucre? Pot să-l lucru io, la 72 de ani? Domnule, cine ştie ce mi-aţi făcut acuma, de m-or râde tăţi! Aţi fost la cruce? No, când vă întoarceţi să treceţi pă la mine, să vă servesc cu un pahar de ţuică, să vedeţi ce ţuică bună am de prune. Că io de loc îs din Pruni!

Vizităm apoi crucea din fier, înălţată pe un mic deal, de unde satul se vede ca-n palmă. Monumentul a fost ridicat prin strădania părintelui Vasile Vasilachi (stabilit tocmai peste Ocean) şi, mai ales, a profesorului universitar doctor Dumitru Pop, care a locuit în Olanda – un alt fiu luminat al satului. De altfel, regretatul dascăl este înmormântat chiar acolo, pe mica platformă unde se află Crucea. A fost, probabil, ultima lui dorinţă. Din păcate, şi crucea din fier, înaltă, aşezată pe un piedestal, ar avea nevoie urgentă de reparaţii şi consolidări. În anii trecuţi, acolo se desfăşura o sărbătoare foarte mare. În 14 septembrie se adunau oameni din întreaga comună, peste 1000 de oameni, de Înălţarea Sfintei Cruci. Rămâne şi acum ca o tradiţie, Sfânta Liturghie din 14 septembrie o ţinem sus, la Cruce. Dar nu mai are amploarea de altădată, avea să ne spună preotul satului.

La coborâre o cunoştem pe tanti Reghina. Lucra în grădina de legume.

Ce să fac? Ia, fac ce poci, domnule, că-s bătrână, ia-s de mai 90 de ani! Muncesc! Dacă trebe să mânc, trebe să şi muncesc. Poci, nu poci, musai să… Ia, astăzi am curăţât p-aci în grădinuţă, ia p-aci pă drum, mi-o cosât tânăra asta iarba, spăl haine, sap un strat, oi săpa în grădină…

tantiReghinaAici în grădinuţă aţi pus căpşuni!

O ieşit nu ştiu cum… Mi-o adus nu ştiu când şi ia câte-o ieşit! Doară nu fac roadă.

Salata verde a crescut! Faceţi o ciorbă din aia cu zăr…

Am făcut. La tăite le-am dat. Haidaţi, tu, c-a mea-i mai iute, până creşte a voastră duceţi de la mine! Da’ haideţi în casă să serviţi un cafei!

Pe tanti Reghina o vom cunoaşte mai bine în povestea noastră de duminică. În cealaltă parte a satului, într-o grădină, un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie, lucrau pământul. Soţul la cartofi, doamna la plivitul straturilor. De fapt, bărbatul se odihnea pe un scăunel.

V-am prins la muncă! Ba nu, că şedeţi. V-aţi tras sufletul?

Ia, am stat un pic, că am săpat la cartofi.

Aveţi aici de toate!

Ceapă, usturoi, morcovi, sfeclă roşie, spanac, hrean…

Pe deal aveţi pământ?

Am, da’ nu-l pot lucra. Cine poate să-l lucre. Am mai dat să cosască, să puie porumb, să puie ce vor ei acolo. Io nu-l mai pot lucra.

V-aţi născut aici, în sat?

Nu, nevasta s-a născut aici. Io-s din Bogata de Sus. Suntem căsătoriţi de 50 de ani, anu’ sateanBobalnaăsta avem nunta de aur.

Mulţi înainte! Deci aţi venit aici… A vrut doamna să vă primească?

Da cum? Întâmplarea a fost că ne-am întâlnit şi ne-am plăcut.

Am văzut că nu-i asfaltat drumul aici în sat!

Nu-i asfaltat, şi nu-i asfaltat nici aici, pe uliţă. Îi proiectul făcut de vreo 3-4 ani. Am crezut că dacă vin alegerile l-or asfalta…

Apă şi canalizare aveţi?

Apă avem, canalizare, nu. Şi nu putem folosi maşina de spălat. Vă daţi seama, fără canalizare… Avem noroc cu apartamentul din Dej, mergem acolo şi facem baie. Că aicea dacă n-ai unde să dai drumu’ la apă, ce faci?

Nu vă duceţi să staţi în Dej, la apartament?

Io nu mă duc. După ce am ieşit la pensie am stat vreo tri săptămâni şi-am fugit de-acolo. Io am lucrat la SMA, am fost şef de secţie. Am fost tot pe câmp, cu tractoarele, cu combinele. Io nu stau acolo la bloc.

Doamna cred că s-ar muta la bloc!

sateancaBobalnaEa poate că s-ar muta! Da’ fără mine nu cred că se duce.

Păi, s-o întrebăm!

Io aş sta la oraş, că io am lucrat la Fabrica de mobilă, în Dej, am avut un lucru greu, cu lemnul. Io aş sta în Dej, da’ lui îi place mai mult aici. Aşa că am decis să stau mai mult aici, n-am mai fost de 5 luni la apartament. Că-i aşa de scurtă viaţa asta… Nu mai poţi să stai unu’ aici şi unu’ acolo.

Pământul e bun? A plouat?

La noi n-o plouat.

Îi beton pământul!

Greu cu sapa!

Nu stă nime’ după mine, dau cât pot şi iară stau… Mi-am adus un scaun aici.

Dacă se mai încălzeşte vremea, vă aduceţi şi un fotoliu!

(Râd amândoi) Dacă-i cald tare, stăm la umbră.

Pământu’ te spune, dacă nu-l lucri!

Ceva mai încolo, într-o altă grădină, se prăşea porumbul, cu calul.

Cum îl cheamă?

Puiu!

E blând? Pot să mă apropiu?

Îi blând, da’ nu să ştie, că-i animal.

Săpaţi la de-antâielea?

Da, sapa de prima dată la mălai. Asta-i grădina mea, până unde-i buruiana aia mai prasilamare, 20 de arii arabil. Porumb şi cartofi am pus.

Aveţi şi pământ pe deal?

Am vreo două iugăre, da-i păşune.

Cum e viaţa la Bobâlna?

Domnule, destul de grea-i. Lipsa finanţelor…

Sunt şi mici fermieri în sat?

Domnule, în general oi au mai mulţi. Da’ sunt şi vreo trei-patru care au vaci, câte 15-20, cam aşa ceva.

Se apropie de noi şi stăpânul calului. Io nu dau declaraţii, că-s sătul de politică! ne avertizează bărbatul aflat undeva la 35-40 de ani. Îşi încleştează mâinile pe coarnele micului plug. Ghiii, Puiu! Calul trage bine, nu mai aşteaptă alte comenzi, ştie ce are de făcut. Noi suntem ultima generaţie din Bobâlna care mai facem agricultură, strigă bărbatul, întorcându-şi capul, de pe la jumătatea parcelei. Peste câţiva ani n-o să mai vedeţi aşa ceva, tăt rămâne pustiu…

Pe o altă uliţă, îl cunoaştem şi pe domnul Ion Petric. Mergea la praşilă.

Greu îi, că suntem în „vrâstă”, depăşiţi, băieţii mi-s duşi la oraş…

Greu, greu, da’ nu vă lăsaţi!

Atâta cât pot la 80 de ani fără doi. Am o mică pensie, într-adevăr, dar ne descurcăm cu greu, pentru că dacă vrei să lucri o ţâră de pământ, lucrările agricole îs foarte scumpe. Foarte cu greu ne încadrăm. Da’ ne-o plăcut să lucrăm de când suntem. Dacă am lucrat până acuma, lucrăm în continuare. Asta-i viaţa pentru noi la ţară, domnu’… Aici am grădina cu cartofi, porumb, zarzavaturi, mici pomişori, o mică livadă.

N-au îngheţat, că a dat bruma în plină primăvară?

IoanPetricBa da, dar sperăm să-şi mai revină, nu cu recolta, dar să nu se uşte complet, ştii? Recolta-i compromisă anu’ ăsta. Nu ştiu, domnule, da’ agricultura îi foarte dezorganizată. Aici în Bobâlna e foarte, foarte mult pământ, da’ nu-i cine să-l lucreze. Mai sunt câţiva mici fermieri, dar… Am băgat şi io la APIA aproape două hectare, în trei poziţii, da’ nu ne-o dat până acuma nimic. Nu progresează nimic, apăi nu ştiu din ce motive. Totuşi, din agricultură trăieşte toată lumea. Sinceri să fim, că doară cred că şi dumneata nu eşti născut… nu ştiu, pă satelit, tăt pă pământ eşti născut. De exemplu, io-s bolnav… Am, cum v-am spus, fără doi, 80. N-am ştiut ce-i acela reumatism, n-am ştiut ce-i aceea oboseală. Băieţii mă critică, mă ceartă că… Mă, lăsaţi-mă în pace, le-am spus, că numa’ atuncea mă simt bine când mă văd la capătul pământului şi lucrez un pic. Pământu’ te spune dacă nu-l lucri. O floare dacă n-o uzi şi n-o pliveşti la două săptămâni te spune. Nu înfloreşte, nu creşte, nu merge. Ia acole mi-i sapa, şi a mea şi a nevestei. Am mărs de-am servit un pic de masă şi ne apucăm iară, n-am stat să mă hodinesc. C-am vinit să prăşesc, că uite, îi de praşe!

Bobâlna, un sat frumos aşezat între dealuri, un sat în care ospitalitatea oamenilor nu are termen de comparaţie, un sat unde oamenii muncesc, adică fac ceea ce ştiu de când s-au născut. Câţi mai sunt şi cât mai pot.

Ce ne spunea preotul Marius Abrudan? În sat mai sunt puţin peste 200 de suflete. În ultimii 4 ani am avut 75 de înmormântări şi numai 3 botezuri…

 

Dan Moşoiu

Video: ing. Călin Fărcaş

 

O monografie sentimentală despre Radio Cluj
Reportaje joi, 21 martie 2024, 14:39

O monografie sentimentală despre Radio Cluj

Cu prilejul celebrării a 7 decenii de funcționare, Radio Cluj a găzduit miercuri, 20 martie, în sala de spectacole Vasile Rebreanu, lansarea...

O monografie sentimentală despre Radio Cluj
Interes crescut pentru prima maşină electrică românească
Reportaje joi, 21 martie 2024, 06:00

Interes crescut pentru prima maşină electrică românească

Acest autovehicul este un produs sport, de lux, având preţul de aproape jumătate de milion de euro. Florin Dehelean, unul dintre membrii echipei...

Interes crescut pentru prima maşină electrică românească
În culisele unui festival de artă pentru copii
Reportaje miercuri, 20 martie 2024, 06:00

În culisele unui festival de artă pentru copii

Am stat de vorbă cu membrii juriului, dar şi cu unii dintre cei mai mici concurenţi:   – Câţi ani ai? – 5 ani. – Şi ce...

În culisele unui festival de artă pentru copii
Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]
Reportaje marți, 19 martie 2024, 06:00

Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]

Rețeaua România Remarcabilă își propune să deschidă asemenea puncte în toate cele 12 comune din cele șase județe în care activează....

Comorile satului, de mirosit, ascultat, de neuitat [AUDIO/FOTO]
Reportaje luni, 18 martie 2024, 06:00

Jennifer Batten într-un spectacol dedicat lui Michael Jackson

Michael The Show vine cu orchestră live şi dansatori, cu costume şi aranjamente care amintesc de concertele regelui muzicii pop şi cu unul din...

Jennifer Batten într-un spectacol dedicat lui Michael Jackson
Reportaje sâmbătă, 16 martie 2024, 06:00

Supereroi suntem noi, chiar și când nu ne vedem așa [AUDIO/VIDEO]

Supereroi suntem noi. În cele mai neașteptate sau normale situații. Cel puțin așa reiese din cea mai recentă piesă pe care ne-o aduc clujenii...

Supereroi suntem noi, chiar și când nu ne vedem așa [AUDIO/VIDEO]
Reportaje sâmbătă, 16 martie 2024, 06:00

O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză

A fost până în 2019 un rai al entomologilor; de atunci condiţiile s-au mai înăsprit, rămâne totuşi cea mai bună opţiune pentru cei care...

O lume mică, dar încă plină de secrete: doi biologi din Cluj au participat la o expediţie în Guyana Franceză
Reportaje vineri, 15 martie 2024, 06:00

Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla

Un studio de radio nu poate exista fără vocile de la microfon, care însă au nevoie de departamentul tehnic, oamenii care știu să facă aceste...

Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla