Radu Paraschivescu: ”Nu sunt om de frac, de joben, de baston cu măciulie. Numai proştii sunt solemni!”

Radu Paraschivescu (1960) este scriitor, traducător, editor de carte şi comentator sportiv. Este autorul mai multor cărţi de succes, printre care Ghidul nesimţitului apărut în 2006 şi vândut în 60.000 de exemplare. Ce mai recentă carte a sa Am fost cândva femeie de onoare a fost best seller la Târgul Bookfest şi cuprinde o serie de povestiri autobiografice. Am fost cândva femeie de onoare îl dezvăluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uită înapoi şi simte – uneori tandru, alteori năprasnic – nevoia confesării.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 iulie 2017, 06:00 / actualizat: 24 iulie 2017, 10:36

Reporter: Domnule Radu Paraschivescu, sunteţi scriitor, traducător, editor, comentator sportiv, realizaţi o pastilă de limbă şi o rubrică de recomandări literare la televizor. Întotdeauna mi-am dorit să vă întreb de unde găsiţi timp pentru toate?

Radu Paraschivescu: Întrebarea mea este de unde mai găsesc public pentru toate, pentru că la un moment dat, când vezi aceeaşi figură vorbindu-ţi şi despre literatură şi despre sport şi despre sinonime şi despre mai ştiu eu ce, devii suspicios. Şi te întrebi dacă nu cumva cei care se pricep la prea multe de fapt nu se pricep la nimic sau mimează foarte bine competenţa. Mimatul competenţei este un sport interesant la noi şi în permanentă creştere.
Răspunsul e simplu: pe de o parte îmi place ceea ce fac, iar pe de altă parte nu am viaţă publică. Din conjugarea acestor două rezultă o fişă de post care înseamnă şi articole, şi filmări şi traduceri şi emisiuni, şi ipostaza de interlocutor la diverse chibiţăreli sportive. Câte o carte scrisă, o carte redactată, câte o carte propusă pentru scriere.
Aş fi un mare ipocrit dacă m-aş întinde acum pe o cruce a sacrificiului şi aş spune: „uitaţi-vă la mine ce prăpădit sunt, nici eu nu ştiu cum le mai duc pe toate”. De fapt, le duc cu multă voie bună şi cu plăcere, ceea ce contează enorm.

Reporter: Cum se împacă pasiunea pentru literatură cu cea pentru fotbal?

Radu Paraschivescu: E privită chiorâş această subspecie, ca nişte oameni în general frivoli care nu au priorităţi şi care se dedau plăcerilor lejere, ignorând esenţa, fondul. Lumea asta se ia prea în serios, câteodată prea mult. E bine să aluneci din când în când spre o picanterie, spre o fază din fotbal, spre o potlogărie din fotbal, spre o prăjitură interesantă… Nu cred că trebuie să fii solemn şi sacrosant în ceea ce faci. Proştii sunt solemni. Eu mi-am propus să nu fiu prost, sau cel puţin să încerc şi de aia refuz aproape de plano solemnitatea. De aceea nici nu particip la multe evenimente care presupun o ţinută şi o etichetă. Nu sunt om de frac, de joben, de baston cu măciulie şi de mari reverenţe şi pupat de mâini.

Reporter: Aţi publicat mai multe cărţi de perle, ale politicienilor, ale persoanelor publice. Cum aţi ajuns să întocmiţi o asemenea colecţie?

Radu Paraschivescu: Mi-ar plăcea să spun că e ideea mea, dar nu e. Am pornit de la un irlandez pe care îl cheamă Des MacHale şi pe care l-am publicat în colecţia de carte comică pe care o începusem la Humanitas, „Râsul lumii”. Lui i-a venit ideea să antologheze vorbe de duh, dar erau vorbe de duh voluntar, cu un mic dar amuţitor procent de umor involuntar. Am privilegiat umorul fără voie al politicienilor, oamenilor publici, vedetelor, oamenilor care ocupă scena, şi am rezervat un mic loc şi umorului voluntar.

Reporter: Mi se pare foarte greu să aduni perle. Ce faceţi, staţi tot timpul cu carneţelul în mână pândind poate scoate cineva o vorbă de duh?

Radu Paraschivescu: Am trecut şi prin faza asta, stăteam cu un pix şi un carnet pe o măsuţă lângă un fotoliu în care pierdeam vremea la televizor, pentru că în general e o pierdere de vreme. Nu tot timpul, dar în general. Apoi am scanat tot felul de articole, interviuri, pagini de ziar şi am găsit şi acolo destule. O carte de gul ăsta nu-ţi ia mai mult de două luni. Interesant este să scrii un cuvânt înainte argumentat. Ele pot fixa un portret neplăcut al României şi pot avea la un moment dat valoare de document. Sigur că termenul e înalt, însă cineva curios să afle cum se vorbea prost în limba română în 2010 – 2015 – 2017 poate să se uite în urmă, aflat în anul 2040 şi să găsească aceste forme de schimonosire a limbii.

Reporter: Aţi avut incidente cu politicienii care să vă spună, în urma scrierii acestor cărţi de perle, să vă bată obrazul şi să vă întrebe dacă altă treabă n-aţi avut?

Radu Paraschivescu: Au fost două reacţii pe care le ţin eu minte, una surprinzător laudativă din partea lui Miron Mitrea (n.n. – fost ministru al transporturilor în guvernul Năstase 2000 – 2004) care s-a declarat amuzat şi care m-a văzut la un târg de carte, pentru că frecventa aşa ceva, şi m-a lăudat. A doua reacţie, cu toată ornamentica injuriei din partea lui Corneliu Vadim Tudor care m-a scatolcit urât în câteva numere din „România Mare”. Eu am luat-o drept compliment. Dacă te înjură Corneliu Vadim Tudor eşti validat.

Reporter: În 2006 aţi publicat Ghidul nesimţitului şi de regulă, cum se întâmplă şi la Codurile bunelor maniere, aceste cărţi le citesc manieraţii, nu cei care ar avea ceva de învăţat. Cartea a fost best seller, s-a vândut în 60.000 de exemplare.

Radu Paraschivescu: A fost o glumă, în primă instanţă cel puţin am spus să nu prezentăm lucrurile astea catedratic pentru că pierdem partida. Dacă vrem să facem un ghid la bunelor maniere, cum a făcut Aurelia Marinescu, este o carte care se vinde în continuare, a făcut 200.000 de exemplare. Dacă vrei să pedalezi pe proastele maniere trebuie să lucrezi în alt registru, în alt orizont, în registrul comic. Sub o pretenţie de metodologie am deschis uşile şi ferestrele şi m-am lăsat invadat de ce era în jurul meu. Aşa a apărut acest ghid care pare un fel de ghid de supravieţuire în mediu ostil dar este o modalitate vanilată de a le spune oamenilor cum nu ar trebui să se poarte. E o carte pe care au citit-o oamenii care nu prea au nevoie de îndrumare în zona bunei creşteri. Este un pariu asemănător celui de la „Pastila de limbă”. Publicul nu s-a recurtat dintre mârlani. Ca dovadă că nu mi se pare că ar fi cu 60.000 mai puţini în societatea noastră.

Reporter: Cartea pe care o lansaţi acum Am fost cândva femeie de onoare este o carte de confesiuni. La ce să ne aşteptăm?

Radu Paraschivescu: Sper să râdeţi şi sper să luaţi de bun tot ce scriu eu acolo, pentru că este prima mea carte autobiografică. Nu ştiu dacă şi ultima. Muşcătura asta confesivă m-a prins pe neaşteptate şi pur şi simplu m-am trezit în situaţia de a mă uita în urmă şi de a constata că am lucruri adunate, publicate, nepublicate, lucruri pe care vreau să le public tot în registrul confesiunii şi că le-ar sta bine împreună. Este un portret jucăuş, tandru, sincer, cu minime cosmetizări nu ale mele ci ale altor personaje şi lectura asta ar putea fi una relaxată şi poate şi cu mici tâlcuri.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.