Doctoriţa care a renunţat la medicină pentru torturi

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 noiembrie 2017, 06:00 / actualizat: 28 noiembrie 2017, 10:32

Este ziua mondială a tortului. Şi vorbim despre torturi cu o specialistă în materie, o specialistă care se numeşte Oana Dragomir.

Rep. Cum a început aventura ta în ţara minunată a prăjiturilor?

Oana Dragomir: A început undeva în 2015, în Feleac, împreună cu o prietenă. A pornit probabil de la faptul că îmi plăcea să fac dulciuri pentru cei ai casei. Imboldul e de la prietena mea, fără ea probabil că nu începeam. Cumva ne-am sprijinit una pe alta să începem treaba asta.

Rep: Ca fetiţă, întotdeauna ai tendinţa să o ajuţi pe mama în bucătărie, să faci tot felul de năzdrăvănii atunci când rămâi singură acasă. Îmi amintesc de un tort pe care l-am întins în toată bucătăria şi mi-am auzit foarte multe de la mama după. Tu cum ai început?

Oana Dragomir: Decoram într-adevăr prăjiturile pe care le făcea mama (nu cred că a existat un weekend în care să nu existe o prăjitură în casa noastră). Cu bunica făceam cozonaci… Mă rog, bunica se trezea la 4-5 dimineaţa şi cocea cozonacii, dar era aşa o plăcere deosebită să o văd cum dă cu pensula deasupra lor.

Rep: Faci nişte torturi care şi arată bine şi sunt şi foarte bune. Care este principiul de la care nu abdici niciodată?

Oana Dragomir: Este vorba de „dacă pui bun, iese bun”. Ingredientele în primul rând mi le aleg cu grijă, încerc să fie cât mai naturale. Nu reuşesc totdeauna să fie 100% naturale, dar în cea mai mare parte a timpului şi a cazurilor reuşesc să-mi iau ingrediente ok.

Rep: Care e cea mai năstruşnică comandă pe care ai primit-o?

Oana Dragomir: Nici n-a fost comandă, a fost un telefon pe care l-am primit de la un prieten care are firmă. A fost ceva de genul „Faci macaroons?” Şi am zis: „Nu fac macaroons.” „Faci macaroons!” Cumva am ajuns să fac 1500 de macaroons (de fapt au fost vreo 3000 din care 1500 au fost ok). A fost foarte interesant, am făcut o probă, au fost foarte bine primite.

Rep: Dacă ar fi să faci un top al preferinţelor, care ar fi torturile cele mai dorite, cele mai cerute?

Oana Dragomir: Este un tort de ciocolată pe care eu l-am adaptat: este o bază care niţel seamănă cu vulcanul de ciocolată, dar care nu conţine făină (conţine doar un pic de praf de migdale), Pe care se pune un topping cu cremă de frişcă şi ciocolată, tot neagră, şi fructe. Mai este Pavlova, care este o bezea, dar pe care eu o prepar cu cremă mascarpone, dar e o cremă mascarpone în care eu pun foarte puţin zahăr. Încerc să balansez gustul, să nu fie aşa dulce, pentru că mie nu-mi plac dulciurile foarte dulci.

Rep:  În ce măsură mai cer clienţii tăi reţetele tradiţionale clujene, cum ar fi tortul Doboş, de exemplu?

Oana Dragomir: Nu am avut clienţi, să spun sincer. Cel mai bun tort Doboş pe care l-am mâncat a fost făcut de o mătuşă din Maramureş, nicidecum din Cluj. Poate că aş face, nu am încercat niciodată. Eu încerc să-mi găsesc reţete care să fie cu zahăr mai puţin, sau dacă este zahăr, să aibă o cremă care să nu fie aşa dulce.

Rep: Care ar fi prăjitura fără care Oana Dragomir nu concepe sărbătorile de Crăciun?

Oana Dragomir: Nu am aşa o prăjitură. Copiii mei au gusturi diferite: cel mare e fan éclaire cu cremă de vanilie, iar celui mic îi place Carrot Cake-ul. Dar tocmai am aflat de o lună de zile că de fapt nu-i place întreaga prăjitură, ci doar blatul de la Carrot Cake. Aşa că am să-i fac o tavă numai de blat! Pe de altă parte, ei sunt cei care-mi dau nota. Deci ei sunt criticii mei cei mari.

Rep: În 2015, când ai pornit la drum în sectorul ăsta, nu ţi-a fost teamă că n-o să meargă, că n-o să reuşeşti? Ce făceai înainte?

Oana Dragomir: Eu am lucrat foarte mult în vânzări, în domeniul medical (vreo 13 ani). Mi-a fost frică, sincer, dar faptul că prietena mea a zis: „Gata, începem”, a fost cumva cireaşa de pe tort. Mie-mi place ca lucrurile să le fac în paşi mici şi siguri.

Rep: Ai planuri de viitor?

Oana Dragomir: Da, să angajez un om în primul rând. Când va fi un magazin de prezentare, nu ştiu încă.

Rep: Merge sectorul acesta?

Oana Dragomir: Eu practic am început de la ideea de tarterie, în care se fac şi tarte sărate, şi tarte dulci. M-am inspirat de la belgieni, m-au fermecat câteva mici afaceri din Belgia, unde existau tarterii, în care clientul venea, lua pachetul şi mergea acasă (deci nu să stai să mănânci). Eu genul acesta de afacere l-am vrut, pentru că mi se pare că se potriveşte foarte mult familiilor şi celor care vor să se simtă bine într-un cerc mai restrâns.

Doina Borgovan/Andreea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.