Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Cine te iubește nu te uită, ci te povestește

Romanul ”Cine te uită”, apărut în această toamnă la Editura Tracus Arte, este al doilea volum al autoarei, după ”Cu titlu provizoriu” (2017), carte în care își povestește experiența de emigrant în America.

Ce mai citim: Cine te iubește nu te uită, ci te povestește

Articol editat de cristina.rusu, 21 noiembrie 2021, 06:00 / actualizat: 21 noiembrie 2021, 9:28

”Cine te uită” este povestea Elizei, o asistentă medicală născută în București și nevoită să emigreze mai întâi la Londra, iar apoi în America. Boala incurabilă a mamei o determină pe Eliza să revină în România. Rămasă văduvă la Revoluție, mama Elizei, Manuela, se retrăsese la țară, în satul natal.

Romanul debutează cu momentul morții acesteia. Eliza se regăsește singură la înmormântarea mamei, înconjurată doar de rude îndepărtate și prinsă în ritualuri care în loc să o aline mai mult o umplu de frică și disperare. Bunica fetei, Stela, nu vine să-și înmormânteze fiica, retrasă fiind în munți, unde trăiește lângă o prisacă.

Relația fiică-mamă-bunică este axa în jurul căreia se construiește întreaga carte: trei femei campioane la tăceri, care nu-și vorbesc și care par fiecare să ascundă un secret teribil. Eliza își asumă misiunea de a descoperi ce le-a făcut pe mama și pe bunica sa să se izoleze fiecare cât mai departe una de cealaltă.

”Folosești timpul ca pe taxiul tău personal” spune la un moment dat unul dintre personajele cărții și exact asta face Maia Levantini în ”Cine te uită”. Călătorim nu doar în timp, ci și în spațiu, iar pe parcursul poveștii avem parte de mai multe apariții surpriză: toți scriitorii de care s-a îndrăgostit Eliza în adolescență și în tinerețe vin să o consoleze și să o ajute să se adapteze la noua sa viață, de orfană. Esenin, Dostoievski, Marguerite Yourcenar și personajul său Zeno, poeta Mariana Marin, scriitorul polonez de avangardă Bruno Schultz, apoi Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa și neegalatul și neegalabilul Jose Saramago se prind cu toții într-o călătorie pe mai multe meridiane și pe mai multe paliere temporale.

Maia Levantini ne conduce în România legionară a anului 1938, în Rusia sovietică, la Tel Aviv, dar și în Lisabona însorită și fermecătoare, ca să ne bem cafeaua cu Pessoa și Saramago, în timp ce medităm cu privire la deșertăciunea vieții și la inevitabilele ei inegalități.

Deși este înțesată de referințe literare, versuri și citate, cartea Maiei Levantini nu capătă însă un aer greoi sau livresc, poate și datorită tonului jucăuș și pe alocuri sarcastic al autoarei: Dostoievski devine Dosto, iar Esenin o dezmiardă pe Eliza cu numele ”devochka”.

Argentinianul Borges ”perfect de iubit atunci când totul pare pierdut” probabil că a inspirat și numele cărții: memoria face lumea să crească sau să se micșoreze, iar de uitat te uită doar cine nu te iubește.

Acesta este și pariul Elizei: nu uită, vrea să afle și să povestească, pornind pe urmele bunicii sale și reconstituind viața acesteia, încercând să înțeleagă ce secret ascunde și ce a determinat-o să nu mai vorbească cu propria fiică. Rămasă la rândul ei orfană pe când era o copilă, bătută fără milă de cumnata sa și intrată servitoare la conacul familiei Cărbunescu, bunica Stela este o femei aspră care nu prea își arată sentimentele. Spre deosebire de nepoată, pentru care literatura un mod de viață, Stela citește doar romane polițiste. Ea este de fapt personajul principal al cărții și în jurul vieții ei se derulează povestea.

Pas cu pas, Eliza reușește să descifreze secretul bunicii sale și se vindecă de durerea provocată de moartea prematură a mamei sale. Literatura îi este sprijin și refugiu, în literatură găsește răspunsuri și alinare.

Și ultima replică a cărții ”Ei, și ce-ai mai citit în ultima vreme?” este tot un indiciu care ne ajută să înțelegem mai bine romanul: uneori lista noastră de lecturi spune despre noi mai multe decît am reuși să transmitem prin cuvinte.

Scriitoare de talent, dar și cititoare rafinată și pasionată, Maia Levantini a reușit să compună o poveste foarte ramificată, suprinzătoare și ambițioasă, condusă cu mână sigură până la sfârșit. Romanul ”Cine te uită” este o lectură plăcută și antrenantă, care se parcurge ușor și cu bucurie.

 

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

Ce mai citim: recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 3 noiembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea librarului

Toamna a venit cu foarte multe noutăți editoriale și este încă în plin rod, astfel că a fost foarte greu să selectăm doar câteva.   ...

Ce mai citim: recomandarea librarului
Ce mai citim: recomandarea editorului
Ce mai citim? duminică, 27 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea editorului

O geometrie a tandreței, de Liviu Ornea   În loc de urarea obișnuită, bine v-am regăsit, vin cu o întrebare, de data aceasta: primiți cu...

Ce mai citim: recomandarea editorului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 20 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Therese Bohman, născută în 1978, este o scriitoare și jurnalistă culturală suedeză, cunoscută pentru stilul său literar rafinat și pentru...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim? duminică, 13 octombrie 2024, 00:08

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki

Astăzi vă propun să călătorim împreună prin intermediul unei cărți. O carte care povestește, cu emoție și inspirație, despre curajul de...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun