Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Copilăria lui Kaspar Hauser

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Copilăria lui Kaspar Hauser

Kaspar Hauser, copilul crescut de lupi şi devenit legendă, e aici simbolul pentru Bobiţă, un alt copil, personajul nostru principal, de data aceasta din România. Cartea ni-l prezintă la vârste diferite, din copilărie şi până dincolo de 30 de ani, când îl găsim coordonator de colecţie de literatură şi agent literar care participă la târguri de carte.

Articol editat de cristina.rusu, 15 octombrie 2023, 00:00 / actualizat: 15 octombrie 2023, 9:26

Cele douăsprezece povestiri ale lui Bogdan-Alexandru Stănescu, reunite în acest volum, au același narator și sunt legate între ele prin fire mai mult sau mai puțin vizibile, uneori apar mici amănunte care te fac să răsfoiești paginile din urmă pentru a-ți reîmprospăta memoria, privindu-l în ansamblu, însă, formează un roman inedit.

Prozele ne poartă prin anii de sfârșit ai comunismului până în cei de după căderea lui, urmărindu-l pe personajul nostru narator, de la un puști care se strecura prin spărtura gardului, creșterea lui, până devine adult. Volumul nu are un fir limpede care să traseze parcursul unui roman obișnuit, ești mereu provocat ca cititor, să aranjezi piesele de puzzle pentru a obține imaginea de ansamblu. Întâmplările sunt extrase din memoria care a păstrat totul după propriile reguli și criterii. Rezultatul dezvăluie trăiri și senzații ce păreau uitate, dar care au contribuit la formarea personalității lui Bobiță.

Puse cap la cap, povestirile ne prezintă o narațiune amplă a devenirii, care te cucerește de la primele rânduri prin duioșia aducerilor aminte, îngăduința pentru trecut și pentru personajele care l-au populat și l-au marcat. Totuși fiecare povestire își păstrează o umbră de taină, lucru care face ca totul să devină și mai incitant.

Trebuie amintit neapărat și personajul din umbră, care influențează viața personajului principal, și anume, Bucureștiul de ieri și de azi, surprins în perioada sa de trecere de la socialismul luminos la democrația originală, orașul care duce propria luptă cu vremurile și care rămâne mereu un învingător. Mahalaua Bercenilor, crematoriul din Parcul Tineretului, Vatra Luminoasă – toate creează un traseu nou pentru Bucureștiul literar, schițat atent în cartea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, locurile capătă o aură de-a dreptul fantastică. Mai ales casa lui Bobiță, curtea-vagon adăpostește o lume în sine, în care genealogiile, animozitățile și simpatiile devin materialul unei descrieri nemaipomenite: “Toți oamenii ăștia care se salutau de fiecare dată când se întâlneau, care-și zâmbeau cu toți dinții și-și spuneau Doamnă sau Domnule, se urau de moarte. În spatele acestor sentimente puternice se ascundeau modificări ale geografiei curții mai importante decât, să ziceam, despărțirea Europei de Africa, sau a celor două Americi. Casa noastră avusese încă o ieșire în spate, care dădea în stradă, dar acolo se construise altă curte-vagon, cu acordul celorlalți locatari ai curții noastre, de unde și râca doamnei Colonel pe tot ce mișca în jurul ei.

Legătura dintre povestirile lui Bogdan-Alexandru Stănescu și legenda lui Kaspar Hauser ar putea fi ipoteza copilului crescut în sălbăticie, de lupi (sau demoni) mai mult sau mai puțin metaforici. Într-un fel, fiecare copil are alături și îngeri și demoni care îi îndrumă destinul. Adultul de mai târziu va fi suma experiențelor din copilărie, o sumă a Binelui și Răului cu care ne confruntăm în proporții mai mult sau mai puțin egale.

Aici avem imagini și trăiri vii, amănunte care rămân profund întipărite în mintea copilului, iar semnificațiile lor rămân ascunse adesea până la sfârșit, fără însă a le dilua intensitatea.

Volumul acesta, însă, nu este dedicat doar copilăriei, multe texte se referă la anii în care mintea începe să fie alta, să dobândească exeperiență, să devină matură, ancora care ne face să rămânem noi înșine.

Adultul Bobiță, însă, nu pare mai înțelept decât copilul Bobiță și anume acest lucru îi permite să-și trăiască viața cu entuziasm și mult curaj, nepăsător de consecințe. Barul devine pentru el un loc al salvării, așa cum în copilărie se izola în holul friguros al casei, unde se afla biblioteca.

Roman de maturizare, roman al deformării, douăsprezece povestiri cu același narator, toate aceste variante sunt adevărate si totuși, parcă departe de a descrie cu exactitate Copilaria lui Kaspar Hauser, o reinterpretare a motivului literar al copilului crescut de lupi.

Cel mai important aspect al cărții, romanul lui Bobiță, pasager al tramvaielor ceaușiste, explorator al vechilor crematorii și al șantierelor din Berceni, rămâne explorarea memoriei într-o proză ce se hrănește din materia melancoliei și aducerii aminte.