banner-animal

Animal de companie: Legume și fructe pentru câini?

Publicat în 20 Apr 2017

Salut! Acum că vine primăvara ne putem bucura cu toții de niște gustări sub forma fructelor și a legumelor proaspete.

M-am gândit să vorbim despre o dietă „proaspătă” și pentru prietenii noștri blănoși – cățeii. După cum mulți dintre noi probabil am aflat deja – câinii adoră gustările! Așa că vă invit să aflăm împreună cinci alimente toxice și sănătoase pentru căței!

1. Avocado – toxic

Cu toate că acesta este un aliment foarte sănătos pentru noi oamenii, pentru prietenii noștri patrupezi este toxic. În urma ingerării cojii sau a miezului poate să apară discomfort stomacal, să fiți atenți însă la sâmburele de avocado. Dacă acesta este mâncat, poate să determine probleme serioase de sănătate (obstrucția intestinală) și recomandăm vizita la un medic veterinar.

2. Ceapa – toxică

Problema cea mai mare cu consumul acestor alimente este efectul pe care le au asupra celulelor roșii. Probabil că patrupezii nu vor fi tentați să consume ceapa sau usturoiul crud, însă acestea pot fi dăunătoare inclusiv în mâncăruri gătite sau sub formă de pudră de exemplu.

Totodată, poate nu se avântă câinele la o ceapă crudă întreagă, însă ceapa verde poate fi tentantă acum primăvara. Semnele intoxicării pot să apară abia la 3-5 zile după ingerare.

Semnele sunt apatia câinelui, sau oboseala rapidă după exerciții ușoare, urina portocalie sau mai roșiatică.

3. Bananele – sănătoase

Bananele pe cât sunt de delicioase pentru noi, cam tot atât și pentru cățeii noștri. Cel puțin Leia le adoră! Acestea pot fi consumate fără grijă, în doze calculate.

Ca orice fruct dulce, acesta are o concentrație crescută de zahăr și abuzul poate duce la probleme de sănătate – până la urmă orice exces devine dăunător.

4. Merele – sănătoase (atenție la sâmburi)

Cam la fel este și cu merele, acestea pot înlocui gustările uscate cu mare ușurință, un-doi pot fi tăiate niște feliuțe. Atenție mare însă, semințele merelor sunt toxice pentru câini.

Desigur, în doze mici, rare și consumate accidental nu sunt atât de toxice – sfatul nostru este să le tăiați de pe felie. Ar mai fi ceva la mere, unii căței pot avea stomacul sensibil și să reacționeze negativ la coaja dură de pe unele mere.

Așa că atenție mare dacă abia experimentați cu acest fruct, dacă coaja va irita stomacul, câinele o va voma – nu este toxic, însă poate creea discomfort.

5. Cireșele sănătoase (atenție la sâmburi)

Și-acum că tot urmează luna mai, Cireșarul anului – haideți să aflăm, oare sunt sănătoase? Ei bine, pot avea câteva beneficii sănătoase precum reducerea problemelor cardiace, a simptomelor de artrită, a riscului de diabet, prevenția cancerului și pot contribui la reglarea ciclurilor de somn – cam la fel ca la noi, oamenii.

Mare atenție la sâmburi, însă – la fel ca și la mere. Sâmburii conțin cianură și sunt extrem de toxici pentru câini.

Sâmburii, alături de frunze și codițele de pe cireșe, trebuie înlăturate, pentru ca patrupedul nostru drag să se bucure de o gustare nu doar delicioasă ci și sănătoasă.

Alte gustări sănătoase: pepenele galben, verde (atenție la sâmburi), spanacul, dovleacul, cartofii dulci, afinele, morcovul.

Myuumm, nu știu voi dar mie sigur mi s-a făcut poftă de niște fructe și legume proaspete!

Sfatul nostru este să înlocuiți gustările ambalate de tip snack-uri, cu câteva feliuțe de fructe sau legume.

În final, recomandarea noastră este să le oferiți cățeilor o dietă echilibrată și variată.

Vă dorim zile frumoase și sănătoase!

 

 

Carina Matei/Vlad Vancia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Animal de companie: Interacțiunea dintre om și animal

Publicat în 13 Apr 2017

Salut şi bun venit la o nouă ediţie a rubricii care are ca scop dezvoltarea unei relaţii cât mai sănătoase între oameni şi animale.

Pe 11 aprilie americanii au sărbătorit ziua naţională a animalului de companie. Cu această ocazie, internetul a fost plin de articole şi campanii prin care oamenii încercau să îşi arate dragostea şi recunoştinţa pentru animalele de companie.

editia 33- poza I NationalPetDay

Având această sărbătoare în cap, împreună cu Carina ne-am decis să căutăm să vedem ce spun specialiştii despre modul în care noi oamenii ne raportăm faţă de animalele noastre. Aşadar am luat la răsfoit mai multe jurnale de specialitate pentru a extrage pentru voi câteva informaţii interesante.

Interacțiunea dintre om și animal are un istoric îndelungat, aceasta fiind de multe ori tema multor mituri și legende. Mai mult decât atât, chiar și în religia Egiptului Antic, pisica, denumită „mau” a fost considerată un simbol important și a fost venerată.

În ceea ce privește zilele noastre, s-a cercetat considerabil de mult această interacțiune dintre om și animal, mai exact, modul în care oamenii își privesc animalele de companie și eforturile pe care le depun pentru a le oferi acestora condiții de viață cât mai bune.

Potrivit unei analize realizate de către Asociația americană care fabrică produse pentru animale de companie (American Pet Products Manufacturing Association – APPMA, 2005), în 2005 în medie, un cetățean american cheltuie aproximativ 1500$ pe an, pe produse și servicii care vizează animalul de companie.

Mai mult, un alt studiu (Selbert, 2002) a arătat faptul că o treime din posesorii de animale își menționează animalul de companie în testament.

Potrivit unui alt studiu, oamenii sunt mai înclinați să renunțe la fumat datorită efectului nociv pe care fumatul pasiv îl are asupra animalelor de companie, decât pentru efectele negative pe care fumatul le are asupra propriei persoane. Aceste informații ne pot indica accentul pe care oamenii îl pun pe animalele de companie și de rolul important pe care acestea par să îl joace în viețile acestora.

Semnificația pe care oamenii o acordă, sumele de bani pe care le cheltuie și efortul depus pentru a menține relațiile cu animalele de companie, subliniază importanța pe care aceste relații o joacă în viața unui om (Cavanaugh, Leonard și Scammon, 2008).

Se cunoaște faptul că animalele îndeplinesc roluri diferite în viețile oamenilor. Pentru unii acestea pot fi utilizate în scopuri practice, utilitare cum ar fi de exemplu câinii care sunt utilizați pentru pază şi protecţie, pentru a detecta bombe sau droguri (Derr, 2004).

Pe măsură ce oamenii consideră animalele de companie ca fiind parte din familie, natura asocierii se distanțează de scopul utilitar al animalelor și se orientează spre relații sociale veritabile (Serpell, 2003).

De fapt, potrivit unui studiu realizat în 1999 (Barker, 1999), oamenii au raportat că se simt mai apropiați de animalul de companie decât de cel mai apropiat membru al familiei. Pentru unii oameni, animalele de companie contribuie chiar la oferirea unui sens al sinelui (Brown, 2004). Astfel, unii oameni ajung să se eticheteze ca fiind iubitori de animale (Kidd și Kidd, 1980).

Mai mult decât atât, potrivit altor studii legătura și relația unică, intimă și emoțională pe care oamenii o împărtășesc cu animalele lor, le oferă acestora sens în viață (Holbrook, Stephens, Day, Holbrook și Strazar, 2001).

Dacă ne luăm după numărul animalelor de companie, banii pe care îi cheltuim pentru a le face fericite, pozele şi filmuleţele de pe internet e clar că acestea joacă un rol important în viaţa noastră.

Nu cred că ziua animalului de companie a venit oficial şi în România, dar asta nici nu contează atât de mult. Dacă avem astfel de animale acasă, cel mai bine atât pentru noi cât şi pentru ele, este să ne facem zilnic puţin timp pentru a le celebra.

O putem face printr-un joc, o plimbare mai lungă, o mâncare specială sau pur şi simplu să fim alături de ele.

Atât pentru azi şi acum la final aş vrea să închei cu o întrebare: ce rol joacă în viața ta animalul tău de companie ?

Pentru cei interesați de studiile citate în acest articol vă invităm să accesați link-ul următor: https://radioanimale.wordpress.com/2014/03/16/rolul-animalelor-de-companie/

 

Carina Matei/Vlad Vancia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Animal de companie: Mituri cu şi despre zgarda de forţă sau zgarda cu ţepi

Publicat în 06 Apr 2017

Salut şi bine v-am găsit la o nouă ediţie a rubricii care ia în serios atât oamenii cât şi animalele din jurul lor. Primăvara s-a instalat deja şi temperaturile ridicate împreună cu ziua lungită ne invită parcă la plimbări lungi alături de câinii noştri.

Din păcate însă, una dintre cele mai comune probleme pe care le aud despre câini este că trag în lesă şi asta strică farmecul unei plimbări liniştite. Dacă este vorba despre un câine de talie mică, parcă trasul în lesă nu ne deranjează atât de tare. Deşi…un buldog francez poate să tragă ca o locomotivă. Problema devine mai serioasă în cazul câinilor de talie medie şi mare. Ştiu că nu este uşor să controlezi un asemenea pachet de muşchi plus entuziasmul acestuia asociat cu plimbările.

zgarda cu tepi

Unii dintre noi care se confruntă cu această problemă şi încearcă să o rezolve, la un moment dat ajung să încerce zgarda de forţă sau altfel numită zgardă cu ţepi sau dinţi.
Această zgardă funcţionează prin strângerea sa în jurul gâtului în momentul în care lesa s-a întins adică atunci când câinele trage; sau printr-o smucitură bruscă aplicată de om. În acest moment ţepii sau dinţii de pe interior provoacă o presiune asupra gâtului şi pielii care ajunge să fie atât de puternică încât câinele, de durere, se opreşte din tras.

Oamenii se aşteaptă ca prin utilizarea acestei zgărzi cu ţepi, câinele să meargă frumos, pe lângă ei, în lesă. Problema este că în puţine cazuri se întâmplă aşa. De multe ori când văd un alt câine, o bicicletă sau alt stimul puternic aceştia tot vor trage în lesă şi sunt dispuşi să îndure durerea pentru a ajunge sau a fugi de ceea ce a declanșat această reacţie. În final vom avea un câine care în continuare trage în lesă, dar pe deasupra mai şi suferă.

Împreună cu voi, mi-aş dori să spargem un mit comun – acela că unii câini, în special cei din categoria raselor considerate periculoase, nu simt durerea chiar atât de tare. Trebuie să vă spun, însă, că la câini exact ca şi la noi, gâtul este o zonă foarte sensibilă. În plus, pielea câinilor este de 3 ori mai subţire decât cea a oamenilor. Dacă aveţi impresia că pentru oameni ar fi periculoasă o astfel de zgardă, imaginati-vă că pentru câini poate să fie de 3 ori mai dureroasă. Datorită ţepilor ascuţiţi nici o blană mai groasă nu îi ajută pe câini să nu simtă durerea.

zgarda cu tepi daune
Pe lângă durerea pe care o produc câinilor această zgardă mai are un minus. Aceasta nu îl ajută sau învaţă pe câine cum să meargă şi să nu tragă în lesă. Ce se întâmplă de fapt, este că de frică faţă de durerea de la gât, câinele alege, în unele cazuri, să nu tragă. În plus, câinele, odată ce i-aţi dat jos zgarda, va reveni la obiceiurile sale vechi, tocmai pentru că nu a fost învăţat cum să se comporte într-un mod pozitiv.

Printr-un dresaj care nu se foloseşte de pedeapsă, forţă sau intimidare putem ajunge să avem rezultate mult mai bune în timpul plimbării dar şi un câine mai fericit şi scutit de frică şi durere. Acum că ştim de ce nu funcţionează aceste ustensile, urmează ca în ediţiile următoare să abordăm metodele de dresaj pozitiv care să ne ajute să ne educăm câinele şi care promovează o relaţie sănătoasă om-câine.

plimbare catel lesa

Atât pentru azi, vă aşteptăm pe radiocluj.ro să ne spuneţi ce aţi făcut voi pentru a-l învăţa pe câine să nu mai tragă în lesă.

 

Vlad Vancia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

Animal de companie: Câteva aspecte de luat în considerare înainte să ne luăm un hamster(II)

Publicat în 30 Mar 2017

Salut! După cum v-am promis săptămâna trecută, astăzi vom continua discuția noastră despre hamsteri.

Până acum am aflat cum putem să le facem o căsuță care să respecte nevoile micului blănos și ce activități preferate are. Dacă vreți să vă împrospătați memoria, click aici.

Acum, haideți să aflăm oare ce-i place să mănânce și care sunt nevoile de socializare ale micului rozător.

1. Dieta hamsterului

Dacă ne dorim să avem un hamster sănătos și în formă – trebuie să ne gândim la două lucruri: acces constant la apă de băut curată, proaspătă și o dietă echilibrată. Recipientul pentru apă este foarte important – deseori sunt comercializate acele vase cu valvă sau bilă, ca fiind potrivite pentru hamsteri. Ei bine, dacă ne uităm la fizionomia guriței lor, vom vedea că ei nu pot suge precum bebelușii din biberon și ar fi recomandată utilizarea unui recipient fără valvă/bilă, cu diametrul mic. Curățați și verificați să nu fie blocată scurgerea recipientului și să schimbați apa cel puțin o dată pe zi.

hamster - ed 31
Există o gamă variată de mâncare ambalată, care le acoperă nevoile nutritive și le-o puteți da cu încredere. Însă, oricât de delicioasă poate fi o mâncare, ai vrea să o mănânci în fiecare zi, pentru tot restul vieții tale? Câți dintre noi nu adoră pizza, însă am vrea să mâncăm doar pizza, dimineața, la amiază și seara – în fiecare zi? Poate părea distractiv, însă după un timp, nu doar ne plicitism, putem chiar să avem aversiune. Tocmai de asta recomandarea noastră este să jonglați cu niște legume și fructe în meniul zilnic. Spre exemplu, măr, morcov, păpădie, pepene, banană, spanac, zucchini – dar evitați strugurii, avocado, ceapă, cartofii, salata verde iceberg. Acestea trebuie introduse treptat și în cantități mici, mai ales dacă hamsterul nu e obișnuit cu ele și trebuie,ulterior, să le monitorizați scaunul. Atenție – nu lăsați fructele/legumele să se învechească și să se oxideze în incintă. Hamsterii adoră să își facă ei rezervele lor de mâncare, așa că să nu vă mirați dacă voi le puneți într-un vas frumos aranjate și apoi le găsiți îndesate toate în căsuța lor. Recomandarea noastră este să împrăștiați mâncarea prin incinta lui, să încurajați comportamentul lor natural de a căuta hrana – astfel și au activitate câteva ore.

FOOD-PYRAMID-FOR-HAMSTERS1

FOOD-PYRAMID-FOR-HAMSTERS1

2. Nevoile sociale ale hamsterului

În ediții anterioare am discutat despre faptul că unele specii de hamsteri sunt solitare. E important să cunoaștem bine specia, cei sirieni și chinezi nu sunt sociabili și e mai bine să fie ținuți singuri. Hamsterul pitic rusesc, de exemplu, poate fi ținut în grupuri de trei, atâta timp cât se cunosc de mici. Recomandarea noastră este ca incinta să fie spațioasă, cu multe căsuțe, astfel încăt, dacă doresc, să poată alege să se retragă în „camera lor”. Atenție la competiția pentru unele resurse precum apă, hrană, jucării – să fie din toate câte două (minimum) și-atunci va fi bine. Evitați introducerea unui adult alături de alți adulți, vor deveni agresivi cu acesta, uneori rezultând chiar în decesul noului venit.

Sper că v-a fost util dacă vă gândiți să adăugați un hamster în familie sau aveți deja unul, și-ați vrut să aflați mai multe despre ce-i face fericiți. Pe viitor voi mai aduce în discuție hamsterii și relația lor cu noi – cum putem să ne împrietenim cu ei și să avem o relație sănătoasă om-hamster.

Până atunci, săptămâna viitoare vă veți întâlni cu Vlad. O zi frumoasă!

 

Carina Matei/Vlad Vancia

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

 

Animal de companie: Câteva aspecte de luat în considerare înainte să ne luăm un hamster

Publicat în 23 Mar 2017

Salut și bine v-am găsit săptămâna aceasta! Mă bucur să anunț că seria noastră de discuții despre rozătoarele mici continuă!

Acum o lună am povestit despre câteva animale de companie rozătoare despre care e bine să învățăm puțin câte ceva înainte să ne luăm angajamentul de a trăi câțiva ani împreună (click aici pentru articol). Astăzi m-am gândit să începem cu unul dintre cele mai populare animăluțe – hamsterul!

Pentru început, la fel ca orice alt animal de companie, nu există o „rețetă perfectă și precisă” pentru a avea grijă de toți hamsterii, pentru că fiecare are personalitatea și preferințele lui/ei. Cu toate acestea, cum am discutat mereu aici la Animal de companie, întotdeauna este important să cunoaștem câteva aspecte despre specia prietenului nostru pufos. Așa că – astăzi vă invit să aflăm câteva lucruri despre această pufoșenie!

Hamsterii sunt populari în rândul copiilor, în special ca prim animal de companie, s-ar putea totuși să nu fie alegerea ideală pentru toți. Spre exemplu, o întrebare pe care ar fi recomandat să ne-o adresăm înainte să luăm decizia de a avea un hamster – „cum decurge o zi obișnuită din viața mea?”. Hamsterii sunt animale nocturne, deci petrec cea mai mare parte din zi dormind și devin activi abia după-masa sau seara. Dacă programul este de așa fel încât acestea sunt perioadele din zi în care sunteți acasă – e perfect, vă puteți bucura de viața cu animăluțul. În continuare vă invit să „trecem în revistă” câteva aspecte cruciale pentru ca animalul să aibă o calitate a vieții crescută, sănătate atât fizică, cât și psihică.

1. Spațiul în care stă trebuie să fie adecvat nevoilor sale

Au nevoie de un spațiu curat, confortabil, uscat, în care să nu fie curent și foarte important – liniștit. Recomandarea noastră este să optați pentru cuști de metal, preferabil să aibă înălțimea care să permită jucării mai mari, iar partea de jos din plastic (nu grilaj), minimum 3-5 cm înălțime. Pe jos recomandăm rumegușul special, care să nu fie tratat cu chimicale și evitarea ziarului, sau a șervețelelor. Hamsterii adoră să sape și să își facă culcușuri confortabile în căsuța lor. După cum spuneam, e important ca spațiul să fie curat, însă evitați curățarea excesivă și sterilizarea spațiului, deoarece pe de o parte le poate dăuna sănătății fizice (prin utilizarea unor substanțe chimice pentru curățare), dar și psihice, deoarece hamsterii comunică utilizând mirosul, iar o cușcă perfect curată și sterilă poate fi extrem de stresantă pentru hamster – ar fi ca și cum ați veni acasă și cineva a șters orice urmă că voi locuiți acolo.

1. ascunzătoare hamster - sursa cdrussorusso

În ceea ce privește amplasarea cuștii: să fie într-un loc ferit de soare direct și de zgomote puternice sau chiar ultrasunete. Hamsterii sunt foarte sensibili la sunete de frecvență înaltă, pe care noi nu le putem auzi, dar pentru ei pot fi foarte stresant. Așadar, plasați cușca departe de televizor, boxe, monitoare, aspiratoare sau robineți – da, ei le pot auzi și când sunt închise, dar ținute în priză.

2. Oferirea posibilității și a libertății de a se comporta normal, specific speciei sale

Până acum am aflat că sunt animale care „se activează” odată cu apusul soarelui – și când s-au activat, sunt adevărate biluțe de energie care trebuie consumată. Vă spuneam mai devreme că recomandăm o cușcă mai mare și înaltă, pentru că numai bine putem pune înăuntru cea mai mare roată de alergat, atât de populară în rândul hamsterilor! Da, e important ca roata să fie înaltă și lată, cele micuțe și înguste le pot dăuna coloanei lor vertebrale, forțându-i să alerge îndoiți de spate. Roata trebuie să fie solidă, fără ax și fixată bine de perete și cu o suprafață nealunecoasă, pentru a ne asigura că hamsterul nu își rănește piciorușele. Știați că hamsterii pot alerga aproximativ 8 km într-o singură noapte?

roata perfectă pentru hamster

 

Ei bine, chiar dacă adoră să alerge, sunt și alte comportamente naturale pe care le-ar face cu mare plăcere, trebuie doar să-i „îmbogățim” cușca în așa fel încât să aibă posibilitatea să o facă. Spre exemplu, hamsterii adoră să se cațere și să ronțăie, pentru asta le puteți pune lemn, crenguțe (netratate și moi). Mai mult, sunt niște exploratori înnăscuți, iar tuburile și cutiile sunt adevărate distracții pentru ei. Nu e nevoie să fie ceva costisitor, din contră, tubul de la hârtia igienică sau șervețele poate fi perfect pentru ei! Și dacă vă simțiți creativi, le puteți face un adevărat „parc de distracții” îmbinând mai multe cutii, role sub formă de traseu prin cușcă.

mediul ideal pentru un hamster

 

Cam atât despre hamsteri, cel puțin pentru astăzi. În edițiile viitoare vom discuta despre cum să ne împrietenim cu hamsterul nostru, cum să-i oferim o alimentație echilibrată și la ce semne de boală să fim atenți. Până atunci, vă recomand cu căldură acest video, cu un mic „paradis” al hamsterilor, nu e nevoie să fie atât de mare spațiul, ci cât e de bogat!

Vă doresc o zi minunată!

 

Carina Matei/Vlad Vancia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

Animal de companie: Cameleonul ca animal de companie?

Publicat în 16 Mar 2017

Unii zic că-i dinozaur iar alţii spun că-i doar reptilă. Cu un ochi se uită-n sus iar cu altu’ priveste-n jos iar de limbă ce să zic – ca săgeata prinde prada şi e lungă cât o…zi de vară. Salut şi bine v-am găsit la o nouă ediţie, cu sânge rece de această dată.

animal de companie - edtia 28 - poza 3

Pentru azi am ales să vă vorbesc şi să vă introduc în lumea cameleonilor. Aceştia au devenit din ce în ce mai populari printre animalele de companie şi merită un loc în cadrul rubricii noastre.
Chiar dacă sunt nişte animale fantastice trebuie ştiut că nu sunt nişte reptile pentru începători. Cea mai comună specie de cameleon în captivitate este cel cu creastă (Veiled Chameleon).
Pentru a avea parte de o viaţă frumoasă, aceştia au nevoie de un terariu mediu spre mare şi de condiţii speciale de îngrijire care costă destul de mulţi bani, în plus se hrănesc cu hrană vie, care trebuie să fie crescută în captivitate pentru a reduce riscul transmiterii unor paraziţi sau boli.

animal de companie - edtia 28 - poza 2

Dacă vă gândiţi să aduceţi acasă un cameleon primul lucru de luat în calcul este casa acestuia. Cel mai adesea cameleonii sunt ţinuţi în terarii de sticlă sau din plasă. Avantajul celor din plasă este că permite o mai bună mişcare a aerului care în timp previne apariţia unor boli respiratorii. Cele din sticlă însă pot menţine mai bine caldura. Pentru a evita un cameleon plictisit care se mişcă foarte puţin este recomandat să alegeţi un terariu cât mai mare, în care să încapă cât mai multe ramuri de diferite texturi şi grosimi şi câteva plante naturale şi/sau artificiale. Rolul acestora este de a-i oferi sentimentul de siguranţă cameleonului prin posibilitatea de a se camufla si de a retine cât mai multe picaturi de apa oferite prin pulverizare.

Terariul trebuie să fie suficient de mare încât să să permită crearea unor zone cu diferenţe de temperatură. Cameleonii sunt animale ectoterme, adică au nevoie de căldură din exterior pentru a-şi regla temperatura corpului, spre deosebire de mamifere sau păsări care îşi pot regla singure temperatura. Din această cauză, în terariu trebuie să montăm o sursă de căldură, un bec este un bun exemplu, care are rol de a imita soarele şi de a-i oferi căldura reptilei. După ce cameleonul a ajuns la o temperatură optimă acesta trebuie să se poată retrage într-o zonă cu mai puţină căldură pentru a nu se supraîncălzi. Sub bec trebuie să fie cam 30-33 de grade C iar în restul terariului o temperatură între 22 şi 27 de grade C. Pe lângă sursa de căldură, trebuie montată o sursă de lumină cu spectru de raze ultraviolete (UVB) , care ajută cameleonul la fixarea calciului în organism. Fără aceste raze ultraviolete vor apărea probleme la oase şi trebuie să ştiţi că acestea sunt cele mai des întâlnite şi de multe ori pot duce la moartea animalului.

Cameleonii sunt în general arboricoli, adică trăiesc printre ramurile arborilor, şi ca urmare nu sunt obişnuiţi să bea apă stătută dintr-un vas. Pentru a bea apă, aceasta trebuie să pară că vine natural de la ploaie. Acest lucru se rezolvă, cel mai simplu, prin stropirea terariului de câteva ori pe zi iar apa se va scurge de pe frunze şi astfel cameleonul poate să bea apă într-un mod cât mai natural.

Un alt aspect important este hrana. Aceştia preferă câteva specii de insecte, pe care nu le consuma decât dacă sunt vii și se mișcă. Pentru a avea un cameleon fericit cu o nutriţie cât mai sănătoasă, insectele trebuie hrănite cu fructe sau legume de calitate şi un supliment de multivitamine şi minerale. Vorba: „eşti ceea ce mănânci” se aplică foarte bine şi în acest caz.

E bine de ştiut că în general, cameleonilor nu le prea place să fie atinşi sau luaţi în mână şi pentru a evita accidente cel mai bine este să nu-i manipulaţi decât atunci când este nevoie. Dacă ajungeţi să-l luaţi totuşi în mână, este important să nu-i strângeţi ci mai degrabă să le oferiţi palmele şi mâinile ca pe un suport pe care aceştia să umble. Cu atenţie şi răbdare veţi ajunge să-i descoperiţi personalitatea şi ce-i place sau nu. În funcţie de specie aceştia pot să trăiască şi până la 8 ani!

Aşa cum vă spuneam la început, cameleonii nu sunt foarte uşor de întreţinut, însă dacă le oferiţi un mediu de trai adecvat, aceştia pot să fie nişte animale de companie speciale.
Atât pentru azi, până data viitoare vă doresc o primăvară cât mai frumoasă!

 

Carina Matei/Vlad Vancia

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

Animal de companie: Ce înseamnă posibilitatea de a alege?

Publicat în 09 Mar 2017

Salut şi bun găsit tuturor, la o nouă ediţie a rubricii care încearcă să apropie şi mai mult oamenii de animalele de companie.

De cele mai multe ori o facem conştient dar uneori o facem fără să ne dăm seama, oricum ar fi, posibilitatea de a alege ne face să ne simțim mai bine. Facem aceste alegeri zilnic: ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm, cu cine să ne întâlnim etc.

Închipuiți-vă că trebuie să alegeţi între un restaurant care prepară un singur fel de mâncare şi nu puteţi alege nimic, de exemplu cât de sărată sau picantă să fie mâncarea şi un alt restaurant, la care puteţi alege între mai multe feluri de mâncare şi chiar puteţi controla cât de sărată sau picantă să fie aceasta, ba chiar puteţi să mai adăugaţi şi alte ingrediente. Pe care dintre cele două le-aţi alege? Sunt convins că majoritatea dintre voi aţi opta pentru restaurantul care vă oferă posibilitatea de a alege. Eu cu siguranţă la acela aș merge.

poza 1 - piramida-nevoilor

La fel ar dori şi animalele din grija noastră, o viaţă în care să poată face cât mai multe alegeri potrivite pentru ele. Experţii în bunăstarea animalelor au ajuns la concluzia că pe lângă nevoile de bază precum nevoia de adăpost, apă curată, mâncare adecvată, acces la îngrijiri medicale şi nevoia de siguranţă, pentru a fi cu adevărat fericite animalele au nevoie de stimulare mentală şi posibilitatea de a alege.

Când noi ca oameni putem să facem diverse alegeri legate de viaţa noastră, ne oferă sentimentul că deţinem controlul şi asta ne face să ne simţim mai bine. Dacă alegerea făcută se dovedeşte a fi greşită, pe viitor vom şti să facem altă alegere mai bună, ceea ce ne va oferi din nou un sentiment plăcut.

Exact la fel este şi în cazul animalelor. Noile metode de dresaj oferă posibilitatea animalelor să facă alegeri iar cele corecte vor fi răsplătite cu mâncare, joacă sau afecţiune. S-a observat că prin acest stil de dresaj comportamentele învăţate sunt mult mai bine asimilate şi reţinute şi tot odată creşte şi încrederea animalului în sine.

Fără această posibilitate de a face alegeri, animalele pot deveni frustrate, speriate şi mai puţin încrezătoare. Pentru a evita aceste aspecte negative la animalele noastre, cel mai bine este să nu le forţăm să facă ceva ce nu-şi doresc.

Dacă vin musafiri la noi şi câinele sau pisica se ascund de aceştia sau pur si simplu sunt in altă încăpere, nu este nici o problemă. Respectaţi alegerea făcută de animal, iar când acesta se va simţi în siguranţă sau are chef, va ieşi singur. Dacă aveţi un câine care nu interacţionează cu alţi câini când este afară, nu-l forţaţi. Cel mai probabil este speriat şi trebuie ajutat să treacă peste această frică. Forţarea sigur nu-l va ajuta!

Un alt mod prin care puteţi să-i oferiţi posibilitatea de a alege este locul de dormit. Noi ne-am ales şi personalizat patul în funcţie de preferinţele noastre. Cu siguranţă şi animalele noastre dragi se vor bucura dacă au parte de diversitate în ceea ce priveşte adăpostul sau substratul folosit. Astfel, puteţi pentru o perioadă, să aveţi mai multe locuri de odihnă şi mai diverse, şi puteţi observa pe care îl preferă şi să încercaţi să vă explicaţi de ce. În felul acesta veţi ajunge să cunoaşteţi mai bine animalul cu care vă împărţiţi casa şi acesta va deveni mai fericit pentru că poate să-şi aleagă locul de odihnă.

Atât pentru azi, până săptămâna viitoare vă doresc cât mai multe alegeri sănătoase, alături de prietenii voştri dragi!

 

Carina Matei/Vlad Vancia

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

Animal de companie: Ce pot învăța copiii de la animale?

Publicat în 02 Mar 2017

Cu toții știm că patrupedele din jurul nostru pot învăța o serie de comportamente, trucuri care ne pot amuza, ajuta să comunicăm mai eficient cu ei, pot fi însă lucruri pe care noi le putem învăța de la animale?

Cred că știm răspunsul la întrebarea aceasta însă haide să descoperim împreună cum mai exact ne pot „educa” încă de la o vârstă fragedă. Ne vom centra atenția pe aspectele ce țin de abilități sociale, mai exact un concept care crește în popularitate în rândul părinților îndeosebi – dezvoltarea socio-emoțională. Poate părea surprinzător însă putem învăța abilități sociale (așa-zisa competență socială) de la animale și trebuie să recunosc acesta este un subiect care pe mine mă pasionează în mod deosebit.

copil-pisica

Pentru început să vedem ce înseamnă mai exact această competență socială. Specialiștii în dezvoltarea umană o definesc ca: deținerea abilităților sociale, emoționale și intelectuale și a comportamentelor necesare unui membru de succes al societății. Pentru a fi „membri de succes” ai acestei societăți există acea serie de abilități pe care le învățăm în primul rând de la părinți, la educatori și uite că putem și de la animale.

O abilitate importantă este empatia, dezvoltarea acesteia este crucială în interacțiunile om-om și presupune capacitatea de a înțelege perspectiva altcuiva ca și cum am fi în locul lor, evitarea judecării și recunoașterea emoțiilor celuilalt (aici puteți viziona un filmuleț simpatic despre empatie, care îmi e drag mie):

Vă întrebați probabil ce legătură are acest lucru cu animalele pentru că e evident că pare să se dezvolte în interacțiunile dintre oameni. Deja știm că animalele au emoții și ni le comunică în limba lor, noi trebuie doar să le înțelegem. Copiii pot face asta mai ușor deoarece, în interacțiunile pe care le au cu acestea, pot să apeleze la imaginația și creativitatea specifică vârstei. Așadar, deținerea unui animal de companie poate ajuta la formarea empatiei și mai mult decât atât poate fi transferată în interacțiunea cu omul.

Este important de reținut aici, că pentru ca acest lucru să fie valabil este foarte important ca relația cu animalul să fie una apropiată, copilul să fie atașat de acesta și animalul să aibă un nivel de bunăstare ridicat. Este crucial să nu neglijăm starea animalului și nevoile acestuia. Voi oferi câteva exemple pentru a înțelege mai bine cum se întâmplă acest lucru:

1) Când ne gândim la animale de companie primul care ne vine în minte este câinele și este de înțeles – ei sunt animalul selectat de om pentru a fi aproape de noi, pentru a ne înțelege și a conviețui împreună. Dacă un cățel este vesel, dă din coadă (de cele mai multe ori) – știm asta. Dacă un cățel ne invită la joacă – dă din coadă, ne aduce jucăria preferată și intră în joc imediat. Deci – am știut să citim nevoile câinelui și am reacționat pozitiv, corespunzător, asta e o abilitate esențială într-o societate funcțională, putem să ne citim intențiile, nevoile, dar și să reacționăm corespunzător.

2) Un alt animal comun în familiile noastre este pisica. Hmmm…probabil vă întrebați ce putem învăța de la pisică? Vi s-a întâmplat vreodată ca voi să vreți să vă jucați cu pisica, să mergeți să o luați în brațe și ea să fie „total neinteresată” de intenția voastră și să plece? Ei bine, oare ce poate învăța un copil din asta și ce legătură poate avea asta cu empatia?!

 

01-cat-child-friendship

Haideți să înțelegem comportamentul pisicii – ea voia să doarmă probabil și ne-a transmis asta într-o manieră onestă, fără nicio supărare a plecat. Dacă ne exersăm empatia și abilitățile socio-emoționale învățăm din asta că: nu întotdeauna când ne dorim ca celălalt să răspundă nevoilor noastre o va face, am înțeles că a vrut să plece și am ales să îi respectăm decizia.

 

Uite așa ne formăm noi empatia și învățăm lucruri de la animale. Acestea sunt doar câteva exemple simple de evenimente din viața noastră alături de patrupedele blănoase. Dacă vi se pare interesant, vom mai discuta pe viitor despre lucrurile pe care copii, sau chiar noi, le putem învăța de la diferite animale.

Atât pentru azi, vă invităm la rubrica noastră Animal de companie, pe radiocluj.ro să lecturați articolul de săptămâna asta. Vă dorim o zi primăvăratică!

 

Carina Matei/Vlad Vancia

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1

Animal de companie: Papagalii Agapornis – 2 reguli de bază

Publicat în 23 Feb 2017

Salut şi bine v-am găsit. În ziua de azi tot mai multe specii sunt considerate animale de companie, fie că e vorba de păsări, mamifere, peşti, reptile chiar şi amfibieni sau insecte.

Pentru azi am pregătit o serie de informaţii legate de papagalii Agapornis, sau cum sunt ei numiţi în engleză lovebird. Acesta este un papagal mai mic, viu colorat care este recunoscut pentru afecţiunea pe care o arată partenerului. El provine din Africa, iar faptul că este un animal inteligent şi foarte sociabil, l-a făcut să fie un animal de companie popular, care în grija noastră ajunge să trăiască până la 15 ani.

Având în vedere aceste calităţi, este important să învăţăm un astfel de papagal nişte reguli de bază, altfel riscăm ca acesta să devină o pasăre care muşcă şi face multă gălăgie şi chiar dacă sunt mici vă asigur că pot să muşte serios şi că au o voce puternică. Este datoria noastră să fim nişte deţinători responsabili şi să fim proactive.

În primul rând, pentru a ajunge să avem o pasăre care nu muşcă trebuie să facem diferenţa între muşcat şi acel ciugulit caracteristic. Deoarece acest ciugulit sau ronţăit poate să ducă la muşcături, cel mai bine este să nu lăsăm papagalul să ne ronţăie deloc, mai ales pe urechi, degete sau buze. Prin această regulă simplă şi clară, papagalul învaţă că muşcatul nu este permis. poza 1 - ed 25

Dacă se întâmplă să vă muşte, cel mai bun răspuns este să vă retrageţi şi să ignoraţi acest comportament. Nu este recomandat să aveţi o reacţie foarte puternică sau să-l loviţi. Nu este o soluţie nici să-l certaţi sau să-l stropiţi cu apă. Acestea sunt nişte pedepse care vor speria papagalul şi astfel va ajunge să se teamă de voi sau oameni în general. În final ne dorim o relaţie frumoasă, de prietenie, nu una bazată pe frică şi pedepse. De asemenea nu ajută nici dacă strigaţi „NU” sau „NU e voie„. Din perspectiva papagalului aceste pedepse sunt tot o formă de atenţie din partea noastră, astfel acesta poate învăţa că dacă ne muşcă sigur ne atrage atenţia asupra sa.

poza 2 - ed 25

Distragerea atenţiei este o altă metodă bună de a învăţa papagalul să nu ne muşte. Practic, e bine să aveţi la voi o jucărie mică cu care să-i distrageţi atenţia când acesta vă muşca. Când începe să se joace cu acea jucărie e bine să-l lăudaţi cu un ton de bucurie. În acest fel îi transmitem păsării că apreciem că se joacă cu jucăria, în loc să ne muşte, iar aceasta va continua să se joace pentru a ne câştiga sau păstra afecţiunea.

A doua cea mai comună problemă comportamentală este strigatul. Cel mai adesea aceştia fac gălăgie când sunt lăsaţi singuri şi nu ştiu să se joace. Ca să evităm această problemă, trebuie să ne luăm puţin timp pentru a învăţa Agapornisul cum să se joace. E recomandat să aveţi un stand special pentru jucat plin cu jucării interesante care să-l stimuleze. Când acesta se joacă singur, e bine să-l lăudaţi scurt cu acelaşi ton drăgăstos, după care să-l lăsaţi să se joace mai departe. E bine ca la început sesiunile de joacă singur să fie scurte, de doar câteva momente, urmând ca treptat, în timp, să creşteţi durata în care îl lăsaţi singur. În felul acesta veţi avea o pasăre care nu face multă gălăgie când este singură.

Dacă aveţi deja un papagal care strigă mult, încercaţi să ignoraţi total acele strigăte. Chiar şi dacă vă uitaţi la acesta când strigă îl poate face să strige mai mult sau mai puternic, deoarece el poate considera că va atras atenţia atunci când v-aţi uitat.

Dar să nu vă aşteptaţi să devină un papagal tăcut. Agapornișii sunt destul de vocali şi le place să ciripească şi să cânte în timpul zilei. De obicei, un mediu de viaţă mai puţin gălăgios, ne ajută să avem păsări mai calme.

Pentru a dezvolta o relaţie cât mai frumoasă, cel mai bine este să începem să aplicăm aceste reguli din prima zi în care acesta ajunge la noi, altfel riscăm să confuzăm papagalul şi procesul de învăţare să fie mai lung sau mai anevoios.

Atât pentru azi, mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc animale cât mai fericite!

 

Vlad Vancia/Carina Matei

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

semnatura-rubrica-on-line-e1481718975364-1