Transilvania văzută la radio: Povestea Crinţului
Povestea Crinţului începe demult, pe la anul 1300. La acea vreme se vorbeşte de un mic sătuc românesc aflat la confluenţa drumurilor ce leagă Ţara Românească cu Transilvania.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 iulie 2014, 20:15 / actualizat: 13 august 2014, 13:00
Tot pe aici au trecut şi oştile turceşti care au venit şi au cotropit satele româneşti din mărginimea Sibiului si au ajuns până la oraşul Cisnădie unde cotropitorii s-au lovit de rezistenţa oastei formate de biserică. Peste 400 de ani, în anii 1700 la Crinţ a funcţionat o vamă intitulată Dus. Aici se făcea legătura între Ţara Românească şi Transilvania. Venind în anii 1900, la Crint s-a stabilit o bază de antrenament a armatei. Apoi tot aici s-a dezvoltat o bază de agrement folosită în principal de fostul dictator Nicolae Ceuşescu. După revoluţie întreg complexul, care cuprinde şi un domeniu de vânătoare de 175 de hectare a fost privatizat. Acum la Crinţ se găseşte o cabană superbă, o fermă şi multă linişte.
De la Sibiu până să ajungi la drumul care te duce la Crinţ nu ai de făcut decât 20 de kilometri, cu direcţia Orlat, Sibiel. În Sibiel, o adevarată citadelă a mărginimii laşi drumul care duce la Sălişte şi o iei spre munte. Prima imagine îţi taie respiraţia. O pădure superbă şi un râu pe care neapărat trebuie să te opreşti să-l contempli câteva minute.
Apoi porneşti cu maşina la viteză mică. Pe de o parte pentru a contempla natura extrem de darnică în aceste locuri cu râul ce curge repede, dar şi cu crestele de stâncă acoperită de vegetaţie. Peisajul mirific te face să uiţi de dificultatea drumului afectat de cei care exploatează pădurea în zonă. După patru kilometri undeva retras într-o poieniţă dai de Schitul Sibiel. De aici până sus la Crinţ mai sunt alţi 15 kilometri de drum spectacular care îţi taie respiraţia. După mai bine de o jumătate de oră de mers cu maşina ajungi sus, în Crint, unde peisajul este incredibil, iar în linistea aşternută acolo nu se aud decât greierii.
Nici nu apuci bine să admiri peisajul, că oamenii locului te poftesc la masă. Una evident tradiţională.
După ce foamea a fost stavilită, aerul tare de munte şi frumuseţea locului te îmbie să dai o raită prin splendoarea de acolo. Dacă vrei să intri în domeniul de vânătoare, o poţi face. Însă, doar însoţit de vânătorul de acolo, care ne şi spune cu ce animale putem să ne întâlnim, atât în domeniul de vânătoare, cât şi în afara lui.
Întorşi înapoi la cabana de la Crinţ, gazda complexului ne spune cu ce farmecă acest loc turistul venit din orice colţ al planetei.
După alte câteva ore petrecute în natură este imposibil să nu ţi se facă iarăşi foame şi pentru că ne aflăm în creierul munţilor Sibiu neapărat trebuie să mănânci un bulz ciobănesc.
Cu o nouă porţie de energie luată nu ne rămâne decât să contemplăm liniştea serii şi să ne bucurăm de acest colţ de rai numit Crinţ.
Cristian Florea
