Transilvania văzută la radio: Turnul saşilor din Bistriţa
Aspiraţia omului spre înălţimi este ilustrată, poate cel mai bine, de construcţia turnurilor gotice din perioada medievală, când prevala ideea că cu cât se construieşte mai înalt, cu atât este mai bine.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 iulie 2014, 12:27 / actualizat: 14 august 2014, 13:28
Cel mai înalt turn gotic de piatră din Transilvania are 76 de metri , se găseşte în Centrul Istoric din Bistriţa şi poate fi vizitat urcând în el cu liftul, facilitate nemaîintâlnită la vreun alt turn de biserică în România şi chiar în ţările din vecinătate. Satisfacţia vizitatorului va fi şi mai mare dacă va afla şi istoria acestuia, o poveste cu iz de legendă, aşa cum îi stă bine unui monument construit cu cinci veacuri în urmă. O poveste pe care, în anul 2013 au ascultat-o peste 13 000 de turişti, care au urcat în Turn.
Turnul Bisericii Evanghelice din Bistriţa, sau Turnul saşilor, cum i se mai spune în comunitate, este cunoscut acum în lume mai ales din cauza incendiului care i-a mistuit turla şi componentele din lemn pe 11 iunie 2008. Imaginile capodoperei arhitectonice medievale în flăcări au şocat lumea, dar au trezit la realitate comunitatea locală care, cu sufletul strâns şi cu ochii în lacrimi descoperea că este indestructibil legată de această construcţie lăsată atâţia ani de izbelişte. Însă, de-a lungul istoriei sale, Turnul cunoscuse în mai multe rânduri dogoarea flăcărilor, aşa că structura sa de piatră a rămas intactă şi de această dată, aşteptând să i se dea din nou viaţă. Ceea ce bistriţenii au şi făcut, fie ei locuitorii de acum ai urbei, fie saşi emigraţi in Germania şi Austria, după al doilea razboi mondial. Aşa că acum Turnul saşilor din Bistriţa are din nou viaţă, viaţa aceea pe care meşterii pietrari i-au dat-o începând din anul 1478, cand au început să-l construiască. Istoricul de arta Vasile Duda: Meşterii de atunci au ajuns să atingă un maxim, construind acest turn. Şi astăzi, după reabilitarea lui, majoritatea oamenilor care trec prin oraş îşi doresc să urce sus la balcon şi să descopere imaginea a Bistriţei de la înălţime. Parcă, peste timp retrăim aceeaşi dorinţă de a urca tot mai sus sau de a ne apropia de cer.
Ca orice lucru mareţ, Turnul a cerut sacrificii mari din partea bistriţenilor, când aceştia au început să îl construiască. Ei aveau nevoie de un punct de observaţie situat la mare înălţime, pentru a vedea când cetatea este atacată de duşmani, sau când în oraş izbucnesc incendii. În cartea sa “Maurus şi turnul său”, scriitorul bistriţean de limbă germană Franz Karl Franchy povesteşte cum s-a construit turnul, demers legendar şi pentru bistriţenii de acum un veac: Într-o bună zi, cel mai de vază cetăţean al comunităţii, un meşter constructor pe numele său Lubezam a adunat toţi locuitorii şi le-a spus că trebuie să construiască un turn atât de înalt încât cel ce se uită la vârful lui să ameţească. Iar acolo, sus, trebuie să stea de veghe, zi şi noapte, un străjer. Lubezam, un om cu privirea încruntată şi care nu admitea opoziţie, a hotărât ca fiecare familie să îşi vadă ziua de treburile sale, dar seară de seară să fie prezentă cu un car de piatră la şantier, până la miezul nopţii. Oamenii l+au ascultat, însă efortul i-a sleit pe locuitorii oraşului, care au răsuflat uşuraţi când meşterul Lubezam nu li s-a mai arătat din înălţimea turnului, să le mai ceară piatră. Turnul stătea în toată mareţia sa în centrul oraşului şi permitea o privire în depărtări, peste dealuri şi văi. Măreţia lui era ca un avertisment pentru tot omul rău ce se apropia de oraş.
Şi, ceea ce piatra ţine minte, omul nu poate sterge niciodată! Acum, Turnul saşilor din Bistriţa îşi aşteaptă vizitatorii, pentru a-i lua în pântecele său şi să-i scoată apoi la lumină pe braţele sale, în balconul de piatră situat la peste 45 de metri înălţime. “Astăzi am vizitat pentru a doua oară Bistriţa, am fost într-un turn din care am văzut tot oraşul şi pot să vă spun pe cuvânt că este foarte, foarte frumoasă!”, mărturiseşte un copil când liftul din interiorul turnului îl sloboade lângă uşa bisericii.
Mai multe despre Turn şi despre piaţa medievală din preajma sa, vă voi spune când veţi veni aici. Sunt Castelanul Săsărman şi vă aştept de veacuri!
S-au scris acestea în anul paisprezece peste două mii, de la naşterea Mântuitorului, spre a fi de folos trecătorului de prin preajma Cetăţii Medievale a Bistriţei.
Florin Săsărman
