Transilvania văzută la Radio: Grădina botanică din Jibou
Lucrările pentru organizarea Grădinii Botanice din Jibou au început în perioada anilor 1959-1968, când Vasile Fati, profesor de biologie, împreună cu elevii şi cadrele didactice reuşeşte să demonstreze că parcul din împrejurimile castelului Wesselenyi, unde funcţiona liceul, este potrivit pentru organizarea unei grădini botanice.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 31 iulie 2014, 04:51 / actualizat: 6 septembrie 2014, 9:29
Trebuie să menţionăm faptul, aşa cum mărturiseşte profesorul V. Fati, că vechiul parc era într-om stare jalnică, dădea evidente semne de îmbătrânire, se simţea nevoia unor ample măsuri de igenizare şi replantare. În acest scop a fost efectuat un studiu asupra condiţiilor pedoclimatice şi floristice sub îndrumarea şi consultarea botaniştilor veremii: Al. Borza, Ion Tarnavschi, Emil Topa, O.Raţiu, Felician Micle, ş.a. . Pe baza recomandărilor şi referatelor întocmite s-a eleborat memoriul de înfiinţare a Grădinii Botanice. Prin eforturi deosebite profesorul Vasile Fati obţine actul de înfiinţare şi funţia de director în octombrie 1968.
Grădina Botanică este situată în partea de nord-est a oraşului Jibou, pe terasa a doua a râului Someş. Drumul organizării ei a fost lung şi anevoios, cu împliniri, dar şi cu neîmpliniri, a avut o istorie destul de zbuciumată. A fost înfiinţat pe lângă liceul din localitate. După trei ani devine unitate independentă. În perioada 1974-1990 a funcţionat sub denumirea de Staţiunea Tinerilor Naturalişti. Aceasta fiind organizată pe principiul caselor de pioneri, după revoluţie trebuia restructurată. În acest scop a fost elaborat un memoriu în baza căruia Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului de Cercetări Biologice Jibou, în cadrul căruia Grădina Botanică este domeniul principal de activitate alături de cercetare, de microproducţie şi activităţi muzeistice şi acvaristice.
În perioada 1968-1970 a fost construită prima seră de 110 m.p. prin eforturi proprii : „fundaţia la prima seră s-a turnat cu ajutorul elevilor , a personalului administrativ şi a unor cadre didactice”, remarca un martor al acelor timpuri . Au fost construite alte şase sere, destinate adăpostirii colecţiilor de plante propicale, subtropicale şi mediteraneene, două laboratoare integrate în complexul de sere, o centrală termică. La aceste lucrări au ajutat şi muncitorii de la depoul C.F.R. Între anii 1978-1982, au fost construite cele două sere, acvariul şi palmarul, adevărate bijuterii arhitecturale, o construcţie spaţială cu o arhitectură de excepţie. Tot în această perioadă s-au construit serele de microproducţie în număr de şase, destinate producerii florilor tăiate şi la ghiveci în scopul valorificării lor prin punctul de la poartă. Paralel cu aceste realizări remarcăm eforturile specializtilor de a dezvolta fondul de plante, mai întâi prin valorificarea celui autohton, prin donaţii ale unor grădini botanice şi prin schimburi cu alte grădini şi unităţi de profil din ţară şi străinătate. Prima donaţie a venit de la Cluj. După revoluţie unitatea s-a dezvoltat fără precedent, s-a construit pilotul- inima cercetării, s-au obţinut primele orhidee prin metoda culturilor „in vitro”. S-a amenajat un acvariu modern cu peste 40 de specii de peşti marini şi de apă dulce, o galerie amazoniană, o nouă grădină japoneză, sectorul sistematic.
Grădina Botanică „Vasile Fati” este organizată pe sectoare, fiecare sector grupează plantele dintr-un anumit punct de vedere, un complex de sere colecţionare, de microproducţie şi cercetare, un acvaru, un parc zoo, o frumoasă şi modernă grădină japoneză. Grădina Botanică „Vasile Fati” este integrată în Asociaţia Grădinilor Botanice din România(A.G.B.R.) alături de celelalte grădini botanice. Această asociaţie s-a dezvoltat „din necesitatea de a realiza o implicare mai convingătoare a grădinilor botanice în acţiunea de conservare a diversităţii plantelor la nivel naţional şi european”(F. Micle). În anul 2007 , profesorul V. Fati după o grea suferinţă, se stinge din viată. Până în acel moment a condus Grădina Botanică cu competenţă şi multă pasiune aproape 40 de ani, participând la toate transformările prin care a trecut unitatea. Bustul din incinta grădinii cât şi denumirea de Grădina Botanică „Vasile Fati” reprezintă o dovadă a omagiului adus de către discipolii săi, celui care a fost ctitorul acestui edificiu de cultură şi ştiinţă botanică.
În prezent Grădina Botanică este un centru multifunţional de educaţie, învăţământ şi cercetare. Este o bază ştiinţifică şi didactică pentru învăţământul biologic, o instituţie de educaţie a respectului pentru natură, pentru tot ce este frumos şi adevărat.
Adrian Lungu
