Transilvania văzută la Radio: Valea Ţibleşului, zona dacilor liberi din nordul provinciei Dacia
Una dintre zonele cele mai pitoreşti din judeţul Bistriţa-Năsăud este Valea Ţiblesului, cu ale sale sate de munte descinse din zona dacilor liberi, în care frumuseţea portului popular şi a obiceiurilor de peste an sunt prea putin cunoscute turiştilor. Zona este impregnate de istorie, centrata pe ruinele Castrului roman de la Ilisua. Pentru a atrage atentia turistilor, primăria comunei Uriu şi-a propus să infiinţeze un Centru turistic de promovare a acestei zone.
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 14 august 2014, 10:09 / actualizat: 15 august 2014, 10:09
Zona Văii Ţiblesului are nevoie de un centru de promovare turistică, pentru că nu puţine sunt atracţiile acestei zone, ascunse, parcă, de pădurile situate de o parte şi de a alta a văii, poate prea îngustă şi ea, pentru a te îmbia să intri, dacă nu ştii ce bogăţii ascunde. Centrul va deservi zona, ce se întinde spre nord până spre vârfurile Munţilor Ţibleşului, căci dincolo de acestea se întinde Maramureşul istoric. Până acolo se ajunge întrand de pe DN 17 pe DJ 171. Evidenţiată până acum mai ales când în zonă s-au produs inundaţii, Valea Ţibleşului urcă până la poalele Munţilor Ţibleşului şi, cu cât urci mai mult spre aceştia, remarci genuitatea zonei, neafectată de tarele civilizaţiei moderne. În toate satele de pe această vale tradiţiile populare îşi au particularităţile lor şi sunt foarte bine păstrate, pentru că aceasta a fost zona dacilor liberi, din nordul provinciei Dacia.
Înstruţatul boului de la Căianul mic, de Rusalii este unul dintre aceste obiceiuri, momentul adunând pe strada principală a satului pe cei mai vrednici gospodari de peste an, iar cel care a obtinut cea mai buna recolta dintre ei are cinstea să scoată din grajdurile sale boul care urmează să fie înstruţat. Apoi, acesta este condus cu alai mare prin sat şi oamenii îl laudă pe acel gospodar, sau îl arată cu degetul, daca boul său nu este atât de frumos precum doresc consătenii săi. În zonă se află şi Mănăstirea Dobric, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, mii de oameni venind în curtea ei înca din ajunul sărbătorii Sântă Mărie Mare, pentru a se ruga şi a cânta pricesne. La câţiva paşi se află Tăul Căianului, de care se leagă câteva legende, fantastice, pentru turistul zilelor noastre. L-am întrebat pe primarul comunei Uriu în ce stadiu se află înfiinţarea viitorului centru de informare turistică, căci toate aceste atracţii se cer promovate mult mai bine decat până acum: “Proiectul este în derulare, cu licitaţiile de construire finalizate şi el va fi dotat cu aparatură informatică foarte modernă. Alături de atracţiile Văii Ţiblesului, dorim să promovăm şi Castrul roman de la Ilişua, argumentul istoric cel mai important pentru vechimea noastră în această zonă”.
Ca şi Cetatea Ciceului, aflată la doar 10 km distanţă, Castrul roman de la Ilişua reprezintă mândria locuitorilor din satele riverane Văii Ţibleşului. Ce s-a păstrat din acest castru şi ce mai pot vedea turiştii aflăm de la istoricul şi arheologul Cornelui Gaiu, de la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud: “Castrul de la Ilişua este unul dintre punctele fortificate cele mai interesante şi care au avut un rol important în apărarea graniţelor Imperiului Roman în zona de nord a Provinciei Dacia. A fost un castru de cavalerie, o unitate de elită a armatei romane, cu o aşezare civilă constituită în jurul său, Arcobadara. Băile acestei aşezări sunt conservate ca ruine şi sunt vizitabile. Este un castru întins pe 3 ha şi jumătate, suprafaţa de pe care s-a colectat o adevarată bogăţie de artefacte şi bunuri culturale remarcabile”.
Castrul roman de la Ilişua, cu ruinele sale atât de bine conservate, poate fi primul obiectiv de vizitat pentru turistul care intră pe Valea Ţibleşului. Noi am sugerat cum poate fi continuat acest itinerariu, dar durata acestuia este greu de precizat. Nu de alta, dar odată intrat în comunităţile satelor de pe această vale, turistul poate fi “celuit” să rămână mai multe zile în zonă, ospitalitatea oamenilor de aici fiind fără margini!
Florin Săsărman
