EU aleg România: Arcul de Triumf, simbolul Unirii eterne
Articol editat de Carmen Sas, 18 septembrie 2014, 23:03
Ideea existenţei unui Arc de Triumf în Bucureşti a avut, vreme de 90 de ani, o existenţă la fel de efemeră ca şi ideile politicienilor…
De la revoluţionarii paşoptişti până la 1 decembrie 1936, atunci când a fost inaugurat acest Arc de Triumf, pe care-l cunoaştem, în Capitală au mai fost ridicate cinci alte arcuri de triumf, toate cu existenţa temporară, toate dedicate punctual câte unui eveniment…
Revoluţia de la 1848 a avut Arcul ei, Unirea Principatelor la fel în 1859, a fost de asemenea construit un alt Arc pentru defilarea de după obţinerea independenţei din 1878…
Autorităţile au mai construit şi în 1906 şi în 1918 după Marea reîntregire câte un Arc, dar de-abia după primul război mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent.
Acel monument, proiectat de Petre Antonescu, şi care trebuia să comemoreze pentru totdeauna victoria României în Primul Razboi Mondial, a fost construit între 1918-1922, însă faptul că a fost făcut din materiale care nu rezistau nici măcar în faţa ploilor…Arcul de Triumf al românilor, Arcul de Reîntregire, era făcut din lemn acoperit cu ipsos…
Vreme de 13 ani Arcul a fost considerat o ruşine a Micului Paris…monumentul care celebra existenţa acestei ţări era mai mult un monument al decăderii…
De-abia în 1935 un grup format din cei mai cunoscuţi arhitecţi români şi-a asumat sarcina proiectării şi construcţiei sale în vreme ce populaţia Bucureştiului a finanţat cu câteva milioane de lei ridicarea monumentului.
Poate nu ştiaţi, dar o curiozitate, impresionantă de altfel, este că acest Arc de Triumf, al Unirii, a fost construit cu piatră adusă din toate regiunile istorice ale României…
Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, atunci când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România.
Dupa venirea la putere a comuniştilor, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părţile laterale a celor două texte ale proclamaţiilor regelui Ferdinand către ţară, precum şi efigiile familiei regale, pe care ei, comuniştii, le-au înlocuit cu nişte flori…
Arcul de Triumf oferă la cei 27 de metri înalţime ai săi o deschidere impresionantă pentru cei ce au norocul să treacă vreodată, chiar şi doar ca turişti, pe sub monumentala structură.
Machetele au fost executate de artişti plastici, iar pentru cioplirea marmurei de Ruşchiţa, pe lânga sculptorii autohtoni, s-a apelat şi la un numar de zece sculptori din Italia.
Arcul de Triumf este în acelaşi timp şi o destinaţie turistică dar şi un punct din care poţi să călătoreşti foarte uşor către alte locuri interesante ale Bucureştiului, după cum ne explică şi istoricul Adrian Majuru:
În aceasta perioadă Arcul de Triumf este suspus unei intervenţii complexe, reparaţie menită să îi asigure strălucirea în urmatoarea sută de ani, dupa cum declară chiar cei ce lucrează la monument.
Restaurarea şi consolidarea Arcului de Triumf vizează reparaţia capitală a terasei, a faţadei, şi, ce este cel mai important deşi nu se va vedea, Arcul de Triumf este consolidat seismic.
Echipa BucureştiFM a asistat la un episod special atunci când a fost realizat acest material, momentul tăierii unei părţi a unuia dintre pilonii pe care se sprijină Arcul.
Cei ce lucrează la Arc au lucrat sub nivelul pieţei Arcului de Triumf, au dezgolit fundaţia monumentului, au tăiat pe rând câte un segment din pilonii de suport ai Arcului, operaţiune urmată de betonarea şi asigurarea astfel a unei rezistenţe seismice crescute.
Alături de Catedrala Încoronarii de la Alba Iulia, de Mausoleul de la Marăşesti, de Crucea de pe muntele Caraiman şi de Mausoleul din Parcul Carol, Arcul de Triumf este simbolul existenţei acestei ţări.
Arcul de Triumf spune o poveste întâmplată acum o sută de ani…este povestea României noastre…
Bucureşti FM
