EU aleg România: Horezu, locul în care cântă doar Cocoşul de Hurez
Aflată pe drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos şi continua către Slatioara şi ajungea la Cerneşti”, dar şi pe traseele de transhumanţă şi pe drumurile haiducilor, localitatea Horezu din judeţul Vâlcea devine , în timp, un loc prielnic dezvoltării unui târg unde oamenii din zonă făceau schimburi comerciale. Oierii vindeau lână și brânză, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare în gospodăriile rurale și-și luau hrană.
Articol editat de Carmen Sas, 21 septembrie 2014, 22:00
Mănăstirea Hurez
Tot aici domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o mânăstire care poate fi considerată sinteza artei şi măiestriei poporului român. Construcţia mănăstirii s-a facut în perioada 1690 -1693, iar târnoşirea în 8 septembrie 1693. Mănăstirea Hurezi (satul Romanii de Jos) este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească, monument UNESCO, cu biserica Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena (1690-1693) cu remarcabile picturi murale (tabloul votiv) si cu mormântul gol al ctitorului. În incinta mânăstirii se află o moară de apă, tot aici existând ateliere de prelucrare artistică a lemnului.
Muzeul Bisericesc al Mănăstirii Horezu cuprinde piese de artă medievală, ţesături şi carţi vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca mânăstirii inţiată de Constantin Brâncoveanu, care avea una din cele mai valoroase colecţii de carte ale timpului său. Deasupra intrării in bibliotecă scrie şi astăzi în greceşte: “Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cărţilor, iubire pre înţeleapta îmbelşugare, în anul 1708″, scrisă de arhimandritul Ioan
Oltenia de sub munte
Trebuie să recunoaştem că şi locul unde este aşezată localitatea contribuie la renumele său şi oferă posibilitatea celor care o vizitează să se bucure de toate frumuseţile pe care natura le oferă. Horezu este şi punctul de plecare într–o călătorie prin “Oltenia de sub Munte”, în aşa fel încât traseele turistice pe care vi le imaginaţi să vă ajute să descoperiţi locuri minunate. Printre ele se numară şi Parcul Naţional Buila Vânturăriţa.
Cocoşul de Hurez
Dar simbolul hurezenilor este, fără îndoială, Cocoşul de Hurez , care, prin frumuseţea sa artistică, a transformat numele în renume. Într-un renume internaţional pe care ceramica din Horezu l-a căpătat şi datorită Târgului de ceramică Cocoşul de Hurez. Povestea Târgului începe în vara anului 1971, iar din 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari , în prima săptămâna din luna iunie, şi durează trei zile.
Printre meşterii populari veniţi la târg din toată ţara se numără şi reprezentanţi de seamă ai ceramicii de Horezu: Eufrosina Vicşoreanu, Dumitru Mischiu, Costel si Ionel Popa, Bascu Mihai, Frigură Viorel si multi alţii. Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul, alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu
Dar este prea puţin să va spun eu în cuvinte câte lucruri minunate se întâmplă la Horezu. Dacă nu veniţi în zonă, dacă nu aveţi curiozitatea să vă aşezati la roata olarului şi să simţiţi cum lutul prinde viaţă şi se se nasc astfel minunile artistice de aici, cuvintele nu-şi mai au rostul!
Radio Craiova
