Eu aleg România: Ponoarele, locul unde pietrele nasc pietre
Dacă ar fi să alegem împreună un loc pe care să-l vizităm în comuna Ponoarele din judeţul Mehedinţi , aş fi într-o mare încurcătură.
Articol editat de , 23 septembrie 2014, 21:31
Cred ca mi-aş dori să mă multiplic şi să fiu în acelaşi timp în toate locurile minunate pe care natura le-a creat în acest loc în care Dumnezeu a biruit Diavolul şi le-a dăruit oamenilor să se bucure. Şi din fericire avem ce să vizităm aici. Venind dinspre Baia-de-Arama, îţi apar în faţă câmpurile ce par a fi cultivate cu pietre, cunoscute sub numele de câmpurile de lapiezuri.
Câmpul de lapiezuri
La intrarea în comună, pe partea dreaptă, se află lapiezurile de la Brăzişori, prezentând forme masive şi rotunjite „căpăţâni de calcar ce seamănă cu nişte căpiţe”. Lapiezurile de pe Cornetul Mare au forme mai simple şi mai puţin spectaculoase. Cele mai cunoscute şi mai interesante sunt lapiezurile din Dealul Peşterii care formează două câmpuri distincte: Câmpul Cleopatrei şi Câmpul Afroditei, numite astfel după cele două frumuseţi ale antichităţii.
Podul lui Dumnezeu
Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural cum i se mai spune se află în centrul localităţii, în apropiere de primărie, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 m lungime, 13 m înălţime, 22 m lăţime şi 9 m deschidere.
Este unul din cele trei poduri naturale din lume.
Multe legende vorbesc despre cum s-au născut Podul lui Dumnezeu şi Lacul Zăton.
Una dintre ele spune că de mult aici locuia Necuratul, chiar în peştera Ponoare. Săturându-se de răul pe care acesta îl făcea, oamenii i-au cerut lui Dumnezeu să-i scape de el. Astfel Dumnezeu a lovit cu palma tavanul peşterii şi acesta s-a prăbuşit peste intrare. Cu toate acestea, Necuratul a scăpat, ieşind pe sub deal, pe cealaltă gură a peşterii, cea care duce spre Lacul Zătonul Mare. Nervos, Aghiuţă s-a agăţat cu ghearele de vârful Dealului Peşterii, formând şanţuri în calcar, locurille fiind numite câmpiile de lapiezuri, Afrodita şi Cleopatra. Dracul s-ar fi urcat apoi pe Stânca Diavolului, loc de unde veghează la oamenii care intră în peşteră şi pe care uneori îi îneacă în Lacul Zătonul Mare.
Alte legende spun că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodin să treacă spre Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, loc unde a vrut să construiască o mănăstire.
Altele vorbesc despre faptul că ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmărea balaurul ce-i răpise mândruţa. Legenda lui Nicodim chiar se potriveşte într-o oarecare măsură. Călugărul Nicodim căuta cascada care i s-a arătat in vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvorăşte acest pârău însă, două familii l-au făcut să plece. I-au pus în traistă o găină tăiată şi un cuţit iar apoi l-au acuzat de furt. A trebuit să plece ruşinat de pe aceste meleaguri. A lăsat în urmă un blestem şi anume, ca apa să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Lucru care s-a şi întămplat. Asta pentru că de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar în apă nu trăieşte nici o vietate. Apa este înghiţită la propriu de pământ. Este înghiţită de peştera care o aruncă afară atunci când plouă îndelungat.
Lacul Fantomă
Aşa s-ar fi născut Lacul Fantomă, cunoscut sub numele de Zatonul Mare, fenomen carstic ce prezintă particularităţi deosebite şi poate atinge dimensiuni impresionante, de aproape 2 Km2 şi o adâncime de 20 m în punctul maxim de la nivelul sorbului. El este mărginit de potcoava Dealului Peşterii, de Cracul Buicanilor, Cornetul Cujniţei, Dealul Băluţei şi Dosul Buseştilor pe care se văd urmele teraselor lăsate de nivelul schimbător al apelor.
Zătonul Mic se formează la nord-est de Podul lui Dumnezeu, în partea opusă Zătonului Mare, atunci când precipitaţiile sunt abundente, iar debitul pârâului care vine de sub Stei nu mai poate fi preluat de către sorb.
Padurea de Liliac
Pădurea de Liliac Ponoarele, cu o suprafaţă de 20 de ha, reprezintă o rezervaţie botanică şi are caracterul de unicat, atât prin speciile floristice cât şi prin fauna sa specifică. Pădurea poate fi admirată în deplinătatea frumuseţii sale, mai ales la începutul lunii mai, când aceasta devine un adevărat covor de flori de liliac şi frăsinică şi când are loc şi Sărbătoarea Liliacului, o manifestare folclorică de interes naţional, la care, în amfiteatrul natural al văii Prislopului, se întrec formaţii şi solişti de renume.
Peşterile Ponoarele şi Bulba
Ca şi cum frumuseţile de pe pământ nu ar fi fost suficiente, călătorul împătimit poate să coboare în adâncurile peşterii Ponoarele, în imediata apropiere a podului. Ea are o lungime de 734 m şi găzduieşte o colonie de lilieci protejaţi prin lege. E bine ca peştera să fie vizitată cu ghid şi echipament adecvat, ieşirea spre Zăton fiind foarte dificilă. Peştera Bulba, cunoscută şi sub numele de Peştera Mare sau Peştera de la Baia, se întinde de fapt sub teritoriul comunei Ponoarele, sub dealurile Brăzişori şi Cornet, pe o distanţă de peste 1.560 m lungime, având galerii de o frumuseţe răpitoare.
Şi dupa atâtea drumuri străbătute şi cu inima plină de atâtea frumuseţi vă puteţi reculege în Bisericuţa de sub Stei pentru a porni, cu forţe proaspete, pe Cheile Băluţei.
Radio Craiova
