Literatura memoriei înnobilată
Decizia decernării Premiului Nobel pentru literatură din nou unui francez i-a putut surprinde pe cei ce cred exclusiv în criteriile geopolitice de selecţie a scriitorilor.
Articol editat de , 13 octombrie 2014, 11:19
Franţa îşi adjudecă prin Patrick Modiano un nou titlu în palmaresul naţional al premianţilor Nobel cu un sciitor preocupat de memorie şi de relaţia dintre generaţii.
Dar cine e Patrick Modiano ne spune scriitorul Matei Vişniec, prezent la Cluj zilele acestea (la Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, organizate de Teatrul Naţional).
Patrick Modiano este un autor popular în Franţa, un autor care prin cărţile sale a pătruns şi în România înainte de căderea comunismului. Eu am citit în vremea studenţiei, în limba română, romanul Strada buticurilor obscure, prin 1977, cred. Mai târziu, în Franţa, l-am descoperit ca pe un autor al caligrafiei spiritului uman. În romanele sale sunt întotdeauna nişte personaje rătăcite într-un oraş, unde încep să caute frânturi de memorie, se întâlnesc cu alte personaje cu care au trăit împreună, în general pe vremea ocupaţiei. Modiano este un autor obsedat de perioada ocupaţiei şi apoi de Parisul anilor ‘50. La prima vedere el nu pare un autor social, nu pare un autor care captează contradicţiile lumii de azi; este, însă, un fin analist al spiritului uman şi al omului în raport cu propria sa memorie. Probabil că din cauza aceasta i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură.
A fost o surpriză pentru mulţi, mai ales că în urmă cu zece ani a mai luat Nobel un francez, Jean-Marie Gustave Le Clézio. Francezii aşteptau să mai treacă treizeci de ani până când un altul ar mai fi luat acest premiu. Ei bine, nu, iată că Modiano se impune prin literatura sa care are în acelaşi timp şi o conotaţie de trezire a conştiiţelor, pentru că el are rădăcini evreieşti. Comunitatea evreiască din Franţa se vede într-o mare măsură agresată, există un antisemitism care creşte, probabil şi pe fondul situaţiilor infernale din Orientul Mijlociu şi Apopiat. În acest moment în care Franţa trece printr-o presiune specială, probabil că a existat şi un criteriu geopolitic sau de altă natură, nu strict literar, pentru acordarea acestui premiu lui Patrick Modiano.
El îl merită însă din plin numai pe criterii literare, pentru că este tradus în probabil peste 35 de ţări, iar ce scrie el nu seamănă cu literatura nimăniu. Îl citesc cu mare plăcere, gurile rele spun că de fapt tot ce scrie este un singur roman, o singură temă, iar el, în plus, este şi un personaj: nu duce nici o frază până la capăt când este intervievat sau când apare la televizor. Dar literatura lui este de o coerenţă, de o limpezime şi de o prospeţime efectiv uluitoare. (dramaturgul Matei Vişniec)
Cele patru cărţi publicate în limba română în ultimele patru decenii vor fi urmate, cu siguranţă, de noi traduceri într-o aşteptată serie de autor, care să răspundă notorietăţii lui Patrick Modiano, confrimată de Nobelul literar recent câştigat.
Oana Cristea Grigorescu
