Cartea de weekend: „Capăt de linie”, de Leon-Iosif Grapini
Leon-Iosif Grapini: ,,Capăt de linie ”
Articol editat de cristina.rusu, 25 octombrie 2014, 10:20 / actualizat: 14 martie 2024, 15:09
După câteva cărţi de poezie şi un volum de proză scurtă, Leon-Iosif Grapini publica în 2004 romanul „Capătul lumii”, iar 6 ani mai târziu îşi reconfirma vocaţia de romancier cu „Memorialul Cetăţii”, anunţând o trilogie dedicată ţinutului grăniceresc din care provine şi istoriilor lui fabuloase. Critica literară remarca exotismul prozei lui Grapini, desfăşurările de planuri spaţio-temporale, panoramarea etnografică, stilul pe cât de galant, pe atât de provocator pentru cititorul leneş, desfăşurarea narativă realistă şi fantastică deopotrivă. Până la împlinirea trilogiei, Leon-Iosif Grapini ne-a oferit în 2012 volumul de proză scurtă „Capăt de linie” (Editura Eikon). De câte ori, ajungând la ultimul rând al unei poveşti care v-a fermecat, nu v-aţi dorit ca ea să continue? De câte ori, închizând cartea şi ochii, nu v-aţi fi dorit ca destinul personajelor de care v-aţi ataşat să fie altul sau să fie dus mai departe, într-o altă poveste? Este ceea ce a făcut Leon-Iosif Grapini în „Capăt de linie”.
Aveam un proiect, un al treilea volum… mă gândeam la o trilogie în care să intre „Capătul lumii” şi „Memorialul Cetăţii” şi s-a întâmplat ca în acea perioadă să citesc, destul de târziu, e adevărat, „Trenul de noapte” al lui Ioan Groşan. Sfârşitul acestei povestiri m-a fascinat şi m-a intrigat, deopotrivă, încât m-am văzut nevoit să aştern pe hârtie propria mea poveste, spre a oferi, în primul rând mie, dar şi cititorilor, un posibil răspuns la întrebările care se iscau.
În fiecare povestire se face un rezumat scurt de la care se pleacă, dar ea, povestea, e de sine stătătoare . Continuă, de fapt, povestirea originală. Este o proză în continuare. După Groşan, l-am ales pe Liviu Rebreanu. Citisem când eram mic nuvela „Proştii” şi maturul din mine a vrut să-i răzbune pe acei ţărani care au pătimit în această nuvelă. Apoi s-au adunat celelalte. Am ales atât autori cunoscuţi, cât şi mai puţin cunoscuţi, autori trecuţi în eternitate sau care trăiesc. Aşa s-a închegat acest volum. Povestirile „continuări” pot fi citite ca proze de sine stătătoare. Nu trebuie să citeşti originalul ca să înţelegi povestirea din cartea mea. (Leon-Iosif Grapini)
Reporter: Ţi s-a spus că aceste „continuări” ale tale sunt mai captivante decât originalul?
Sunt cititori care mi-au spus acest lucru. Dar prozele acestea nu suplinesc nimic pentru că nu au ce să suplinească, ele pur şi simplu continuă, aduc bucurie acolo unde tristeţea debordează, aduc mulţumire acolo unde persistă amărăciunea. Sunt cititori care le-au citit cu mare plăcere, ba chiar le-au recitit. Au citit, evident, şi originalul. Da, am avut parte şi de asemenea păreri măgulitoare.
Reporter: Leon-Iosif Grapini spune-mi ce înseamnă literatura pentru tine?
Este un mod de a fi, un mod de a exista atunci când simt că trebuie să trăiesc intens.
(n. 3 mai 1961, Şanţ/Bistrţa-Năsăud). Poet, prozator. Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu (1983) şi Facultatea de geografie a UBB Cluj (2001). Debut absolut în Inimi sub drapel, Alba-Iulia, 1980.
Volume: Livada cu poeme, versuri, 1997; Aripi de întuneric, versuri, 1999; Gândurile trupuri, versuri, 2000; Cetatea cu nebuni, proză scurtă, 2000; Capătul lumii, roman, 2004; Memorialul cetăţii, roman, 2010.
Coordonator al lucrării jurnalistice Orizont militar – Secvenţe din cotidian
Prezent în volume colective şi antologii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Dan Moşoiu
