Cum percep câinii timpul?
Câinii nu întârzie aproape niciodată la masă, ei ştiu exact unde trebuie să fie prezenţi în fiecare zi, la o anumită oră. De asemenea, ştiu când trebuie să apară stăpânul acasă şi se postează răbdători în faţa uşii pentru a-l aştepta. Când sunteţi martorii acestui comportament, probabil vă gândiţi că animalele au un mod sofisticat de înţelegere a timpului.
Articol editat de cristina.rusu, 28 octombrie 2014, 07:30 / actualizat: 28 octombrie 2014, 15:03
Se spune că un an din viaţa unui om este echivalent cu aproximativ şapte ani din viaţa unui câine. Ideea se bazează de fapt pe speranţa de viaţă a câinilor şi nu poate furniza prea multe răspunsuri legat de conceptul de timp în viziune canină. Pentru a înţelege felul în care căţeii percep timpul, ar trebui să înţelegem mai întâi cum îl percep oamenii.
Deşi experienţa depinde de fiecare individ, toţi oamenii se gândesc la timp în moduri similare. De exemplu, amintirile noastre sunt legate inseparabil de noţiunea de trecere a timpului. Abilitatea noastră de a ne aminti evenimentele într-o anumită ordine joacă un rol important. Oamenii sunt, de asemenea, capabili să anticipeze. Nu vorbim despre persoanele cu abilităţi deosebite în acest sens, dar fiecare dintre noi contează pe anumite evenimente din viitor, cum ar fi simpla anticipare a faptului că soarele va răsări a doua zi. Aceste abilităţi au implicaţii importante, memoria şi anticiparea permiţându-ne să avem un sens al continuităţii, al istoriei personale şi al conştiinţei de sine.
Au câinii sau celelalte animale aceleaşi abilităţi de percepere a timpului ca oamenii?
Cercetările sunt destul de puţine în privinţa câinilor, dar există studii concludente asupra rozătoarelor, a păsărilor sau a primatelor. Cercetătorul William Roberts este unul dintre cei care au realizat asemenea studii şi care a ajuns la concluzii remarcabile despre cum percep animalele timpul şi despre cum funcţionează memoria acestora. El spune că animalele sunt “captive în timp” şi prin asta se referă la faptul că ele trăiesc numai în prezent. Nu pot “călători” în timp înainte sau înapoi în mod voit. Oamenii pot accesa anumite amintiri şi pot anticipa evenimente viitoare, animalele nu.
Animalele pot fi antrenate să facă o serie de lucruri la fel cum copiii sunt învăţaţi să le facă. Până la vârsta de patru ani, copiii învaţă lucruri elementare, dar nu au capacitatea de a-şi aminti când sau în ce fel au dobândit aceste cunoştinţe. Cu alte cuvinte, nu au puterea memoriei episodice. În mod similar, un căţel ştie ce să facă la comanda “Şezi!” dar nu-şi poate aminti când a învăţat acea comandă.
Faptul că un câine ştie când trebuie să sosească stăpânul acasă a fost explicat prin rolul pe care îl au ritmurile biologice interne ale acestuia. Astfel, el reacţioneză în concordanţă cu o stare biologică pe care o are într-un anumit moment al zilei, acesta fiind stimulul.
Animalele nu par să anticipeze prea bine nici nevoile lor pe termen lung, ceea ce le sugerează cercetătorilor că nu au noţiunea de viitor. De exemplu, un studiu efectuat pe maimuţe a arătat că acestea au ales în mod repetat două banane în loc de una, atunci când le era foame. În momentul în care senzaţia de foame a dispărut, animalele nu au mai fost interesate de mâncare şi au ales din ce în ce mai puţine banane. Astfel, satisfacerea nevoii imediate este singurul lor criteriu şi le lipseşte anticipaţia. Toate concluziile de până acum duc la concluzia că înţelegerea complexă a timpului este fundamental umană.
Câinii au abilităţi remarcabile, dar se pare că tindem să le amplificăm şi să proiectăm caracteristici umane asupra prietenilor noştri canini. Deşi câinii sunt mai mult influenţaţi de ritmurile biologice şi au un instinct natural foarte pronunţat în multe privinţe, înţelegerea timpului este inferioară felului în care oamenii fac acest lucru.
RADOR
