Metafore incandescente – Bienala de ceramică, sticlă, metal
În casele noastre ceramica, metalul, sticla sunt materiale comune, umile chiar. Să le numim, materiale de consum, de vreme ce spargem o ceaşcă şi o înlocuim, fără regrete. Forma scaunului de grădină sau a abajurului de sticlă al lămpii aparţin unor stiluri şi dau amprenta decorativă a spaţiului. Există însă o categorie de obiecte care depăşesc destinaţia utilitară imediată şi decorativul pur. În acest spaţiu pătrundem cu expoziţia Metafore incandescente, noul greneric al Bienalei naţionale de ceramică, sticlă, metal, organizate o dată la doi ani la Cluj ( 29 octombrie-23 noiembrie).
Articol editat de , 31 octombrie 2014, 13:08 / actualizat: 31 octombrie 2014, 15:10
Anul acesta alături de ceramică şi sticlă, care în mod tradiţional fac parte din bienalele noastre, apare metalul. În afară de micile apariţii ale vitraliului pe parcursul anilor, de data aceasta apar instalaţii şi asamblaje ale metalului cu sticlă, făcute prin fuziune şi tehnici experimentale personale, cu rezultate foarte bune. De fapt, în spatele a ceea ce vedem ca obiect finit, ca rezultat al muncii de atelier a creatorului stă un întreg laborator în care experimentul, repetiţiile, încercările se adună într-un rezultat bun. Experimentele reuşite sunt surse de inspiraţie. Dar de multe ori, în astfel de lucrări vedem că ceea ce în industria ceramicii şi a sticlei este considerat defect, aici e folosit ca efect artistic cu expresivitate de mare valoare artistică. ( Andrei Florian, curatorul Bienalei Metafore incandescente)
De la meşteşug la artă diferenţa o face investiţia de creativitate şi de stăpânire a tehnologiilor, iar diversitatea lucrărilor selectate de curatorul expoziţiei, artistul Andrei Florian, vorbeşte despre un potenţial creator excepţional al artiştilor formaţi la Universitatea de Artă şi Design Cluj ( 80% din expozanţi sunt artişti formaţi la Cluj):
Este o şcoală care îşi pătstrează tradiţia facerii, nu a conceptului, cu o tehnică foarte actuală, realizată cu un nivel de finisaj de mare acurateţe. Şcolii de la Cluj îi e specifică deprinderea de a face un lucru de la un cap al altul, ireproşabil tehnic, ireproşabil conceptual, cu o finalitate care poate face obiectul expunerii pe oricare din simezele din lume la ora asta. Fiecare dintre obiectele din această expoziţie creează o surpriză absolut plăcută privitorului tocmai prin varietate. Imaginea generică a expoziţiei este de foarte mare vioiciune a creaţiei.
Vioiciunea selecţiei vine, poate, din propunerile tinerilor artişti, care semnează lucrări ludice, îndrăzneţe, de dimensiuni ce sfidează fragilitatea materialelor.
Plaja materialelor cuprinde de la materiale textile, fibre naturale, metal, lemn, sticlă, ceramică, cu toate vareietăţile ei, aproape infinite la ora aceasta, mai ales că tehnologiile de fabricare a maselor ceramice a evoluat extraordinar. Asocierile materialelor vin, sigur, în funcţie de conceptul artistului şi de nivelul imaginaţiei lui, a liberăţii de asociere. De aceea, de multe ori tilul lucrăriii este o oprelişte în faţa citirii acesteia, îl limitează pe privitor, îl duce într-o zonă din care cu greu se eliberează să vadă şi dincolo. Probabil că o expoziţie ar trebui lecturată pe dos faţă de titluri: văzută întâi şi apoi revăzută în relaţie cu titlul, dar în primul rând ar trebui văzută în orb. (artistul Andrei Florian, curatorul Bienalei)
Aşadar, facem abstracţie de titluri când intrăm în galeria Muzeului de Artă Cluj şi privim. Abia apoi, De-a v-aţi ascunselea, Relicvarul cununiei, Anonymus, Trunchi, Made on Terra sunt etichetele câtorva lucrări pe care să le privim atent şi să le dorim. (Desigur, alegerea lucrărilor preferate vă apraţine.) Mă gândeam privind expoziţia că în puzderia de vile, crescute în cartierele rezidenţiale ale oraşelor noastre, şi-ar găsi locul potrivit astfel de lucrări. E vremea să cumpărăm şi artă contemporană, nu doar maşini de lux şi piscine. Mai ales că o bienală e spaţiul în care să descoperi artiştii de mâine, în care îţi permiţi să cumperi lucrări care vor scrie mâine, istoria artelor. Desigur, e nevoie de fler, de pasiune şi de frecventarea muzeelor şi galeriilor. Dar arta e un hobby pentru privitor, la fel ca sportul pentru microbişti, iar o minte sănătoasă se creşte şi se educă, la fel ca un corp sănătos.
Oana Cristea Grigorescu
