Mănâncă-ţi aproapele! (croncile Temps d’Images)
Foamea e cel mai bun bucătar, iar mesenii cei mai buni actori. Cel puţin aşa o demonstrează performance-ul Foame, care ia ca pretext piesa În largul mării de Slawomir Mrojek, pentru a distribui spectatorilor roluri, pe care le vor interpreta în grup.
Articol editat de , 8 noiembrie 2014, 15:59 / actualizat: 14 noiembrie 2014, 14:21
Ca să fiu sincer, nu m-am aşteptat la prea mult de la felul în care va funcţiona spectacolul, dar am fost foarte încântat de reacţia publicului. A fost dispus să participe, să intre în joc, oamenii s-au implicat şi a ieşit foarte bine. Ideea performance-ului mi-a venit ca reacţie la conceptul de teatru-lectură, care presupune un grup de actori care citesc cu textul în faţă o piesă, într-o manieră previzibilă şi plicticoasă, mai ales în America. Sunt obosit să văd astfel de spectacole şi m-am gândit că ar fi mult mai interesant să provoc publicul să citească el textul. Să îi dau ocazia să descopere piesa şi personajul pe care îl interpretează, iar în felul acesta nu poţi să stai doar şi să asculţi, trebuie să te implici. (regizorul Paul Bargetto)
Performance la cheie, Foame preia franciza de la celebrul teatru polonez Osmego Dnia din Poznan şi aplică publicului românesc ideea, sub coordonarea regizorului Paul Bargetto. Cei trei actori coordonatori ai grupurilor de spectatori-interpreţi sunt, însă, români (Daniel Popa, Cosmin Seleşi, Laurenţiu Bănescu).
Colaborarea cu regizorul Paul Bargetto, care trăieşte şi lucrează în Polonia, reia un performance pe care l-a realizat acolo cu o trupă celebră, care a luptat 50 de ani împotriva sistemului comunist în diverse forme artistice. Aici, l-a reeditat cu noi, pentru un public român, căzând la fix în perioada alegerilor prezidenţiale. (actorul Lurenţiu Bănescu)
Slabul, Mijlociul şi Grasul, naufragiaţi pe mare, hotărăsc să aleagă în mod democratic pe cine mănâncă, pentru a-şi potoli foamea. Teatrul lui Morjek e politic, iar falimentul selecţiei democratice e metafora dezumanizării la care ajung toate sistemele socio-politice.
Ca de obieci îl mâncăm pe cel mai slab. Graşii sunt mai puternici, se adună oamenii în spatele lor. (actorul Laurenţiu Bănescu)
Când pierde consideraţia pentru aproapele lui omul se transformă în vânător, recade pe scara evoluţiei la condiţia animalului de pradă. Noroc că hohotul de râs, absurdul situaţiei scenice şi aburii ciorbei fierbinţi, servite democratic tuturor la finalul spectacolului, ne readuc la realitate. Aproapele mâncat pe nemestecate n-a potolit niciodată foamea umanităţii manipulate de putere.
Oana Cristea Grigorescu
