Trecutul recent neclarificat, interviu cu Gianina Cărbunariu
Anul acesta festivalul Temps d’Images inaugurează conceptul de artist asociat şi o invită pe Gianina Cărbunariu, regizor şi dramaturg, liderul generaţiei sale, ca deschizător de program. Am stat de vorbă cu Gianina Cărbunariu despre acest concept şi ce înseamnă el pentru un festival, dar şi despre ultimul său spectacol, De vânzare, care continuă explorarea temelor inspirate din prezent, din istoria noastră recentă.
Articol editat de , 12 noiembrie 2014, 11:57 / actualizat: 12 noiembrie 2014, 19:43
Oana Cristea Grigorescu: Care e interesul artistului pentru a-şi asocia numele cu festivalul?
Gianina Cărbunariu: În cazul meu, eu sunt unul dintre artiştii prezenţi în ultimii ani în festival. Am fost cu spectacolele x mm din y km, Tipografic majuscul, Tigrul sibian, deci, cumva, sunt de-a casei, sunt asociată ca imagine atât cu festivalul, cât şi cu producătorul festivalului, colectivA. Ei au produs x mm din y km, un spectacol de-al meu din 2011, care a avut premiera chiar aici în acea ediţie a festivalul Temps d’Images. Această asociere e un lucru firesc în cazul meu, dar pe de altă parte mi se pare important pe viitor ca artistul asociat, dincolo de focusul pe creaţia lui, să poată fi coprodus de festival. La mine s-a întmplat asta înainte de a fi devenit artist asociat. Aşa se face că am fost produsă de colectivA înainte să fiu autorul asociat al unei ediţii.
OCG: Ultima premieră, cea de la Teatrul Odeon din Bucureşti e acum prezentă în festival. De vânzare e un spectacol care, din nou, se inspiră din realitate, din realitatea terenurilor agrabile acumulate în puţine mâini, ceea ce duce la dispariţia treptată a ţăranului ca mic producător. De unde tema aceasta şi cum s-a dezvoltat ea în spectacol?
GC: Sunt mai multe teme în acest spectacol, dar legat de asocierea mea cu festivalul s-a întâmplat un lucru foarte interesant: tema festivalului, Ce ne hrăneşte?, coincide cu preocupările mele ca artist. A fost o întâmplare fericită că şi pe mine şi pe Miki Branişte, pe cei de la colectivA, ne-a preocupat cam în acelaşi timp, aceeaşi temă. Cu siguranţă nu numai pe noi, dovadă e faptul că în festival sunt foarte multe producţii legate de hrană, de foame, de lucruri care ne hrănesc într-un fel sau altul. Tema mare a spectaciolului De vânzare nu are legătură doar cu România. Tema acaparării de terenuri priveşte de fapt întreaga Europă, chiar întreaga lume în acest moment. De fapt lucrurile sunt legate între ele. Acapararea de terenuri în România e făcută în mare măsură şi de investitori străini, nu numai de companiile româneşti pe care le cunoaştem. Şi atunci, e o temă internaţională în acest moment, iar spectacolul în sine face parte dintr-un proiect mai mare, internaţional, numit Hunger for Trade.
OCG: Ca artist asociat ai fost invitată să recomanzi la rândul tău un artist care te-a hrănit, care te-a impresionat. Astfel vedem, miercuri 12 nov., un film cu o temă pe care ai explorat-o dramaturgic într-un spectacol, aceea a vânzării saşilor de către statul comunist român, către statul german. Filmul se numeşte Paşaport de Germania.
GC: Da. Eu sunt foarte interesată în spectacolele mele de acest trecut recent, iar în multe dintre cele din ultimii ani revine tema unui trecut recent neclarificat. Sunt teme care preocupă în acelaşi timp pe foarte multă lume. Aşa e şi tema festivalului, Ce ne hrăneşte?. În cazul vânzării saşilor şi şvabilor ne-am întâlnit cu regizorul Răzvan Georgescu. Eu i-am recomandat nişte oameni cu care vorbisem, făcusem interviuri în Germania pentru spectacolul meu. M-am bucurat foarte mult că Alexandru Solomon a decis să producă filmul Paşaport de Germania, pentru că e adevărat că teatrul poate stârni un interes, însă cred că un film poate avea o vizibilitate mult mai mare. E ceea ce s-a şi întâmplat în Germania, noi am avut oameni care au venit de la distanţe mari la Munchen să vadă spectacolul meu, mai ales că e o temă importantă, o temă care arată că avem un trecut comun European, încă neclarificat, sau parţial clarificat. E drept, un trecut nu întotdeauna foarte luminos, cum e acesta al vânzării saşilor şi şvabilor de către guvernul comunist român către guvernul german, dar avem un trecut comun. Recomand cu mare căldură întâlnirea publicului din Cluj cu acest film.
De asemenea, nu e doar un singur artist pe care îl recomand în acest festival, sunt mulţi artişti din Cluj cu care eu am lucrat. Mă opresc la Ciprian Mureşan şi recomand filmele lui, mai ales că Protestez împotriva mea e un proiect la care am colaborat, pe care îl vedem pe toată durata festivalului la Fabrica de pensule în noua secţiune de arte vizuale.
Oana Cristea Grigorescu
