Gândirea digestivă
De azi începem să ne gândim la temele care ne-au alimentat zece zile, dar care rămân să ne hrănească un an întreg.
Articol editat de , 17 noiembrie 2014, 14:20
E ora concluziilor pentru festivalul Temps d’Images încheiat aseară la Cluj. Ce ne hrăneşte? s-au întrebat artiştii pe perioada festivalului. Spectatorii rămân să digere ideile şi subiectele unui festival care la a 7-a ediţie a adus in dezbatere teme importante ale societăţii civile: de la istoria personală raportată la istoria mare, la identitatea de gen, sau contribuţia fiecăruia la modelarea lumii din jur.
A trecut foarte bine această ediţie, cu multe spectacole realmente interesante, cu o organizare foarte bună a echipei care a dat o energie bună festivalului. Ne-a oferit momente de bucurie, de susţinere a interesului pentru festival şi dorinţa de a vedea spectacolele. Mie mi-a plăcut mult spectacolul Gianinei Cărbunariu, De vânzare, dar şi cel de la Chişinău, despre istoria Moldovei, pentru că mă interesează istoria, cu tot ce însemnă problema naţunii, construcţia statelor în Europa Centrală şi Orientală. Am fost emoţionată de spectacolele cu această temă descoperite aici, în România. (Sofie Quesnel, invitată din Franţa a festivalului)
Pentru mine teatru-spălătorie de la Chişnău a fost cel mai reprezentant spectacol al tematicii relevante a fetivalului. Ei fac teatru documentar care mizează pe schimbarea socială pornind de la trecut. Dar cred că poate ar trebui ca şi celelalte spectacole, nu neapărat să se ridice la nivelul lor, dar să fie la fel de curajoase. Nu trebuie să dea soluţii, ci să deschidă o discuţie despre problemele enunţate. Unele spectacole doar enunţau problemele sau ce s-a întâmplat în trecut, fără să provoace dezbaterea. (Sînziana Koenig, Beznă Theatre Londra)
Am fost invitat şi primit extraordinar de echipa festivalului iar spectacolele văzute sunt interesante şi surprinzătoare. Eu cunosc foarte puţin România şi am o imagine formată la distanţă. Acum am intrat în contact cu o ţară prin intermediul spectacolelor unor oameni care au o istorie, aşa că sunt foarte încântat de prezenţa mea aici. Mi-a plăcut spectacolul despre identitatea de gen , Institutul schimbării. Iar alt spectacol văzut e realizat de două artiste care iau ca temă istoria lor personală pentru a ajunge la imaginarul colectiv alimentat de istoria comună (Nu toţi sunt eroi). Acest spectacol a fost mai participativ pentru spectactori. (Mathieu Bauere director Nouveau Theatre de Montreuil)
Găsesc că festivalul ne oferă o imagine a subiectelor importante în societatea românească de azi şi sunt multe teme de discuţuie, sensbibile, şi cred că e rar să găseşti într-o ţară cu dificultăţi economice un festival de o asemenea calitate. E important ca statul român să susţină astfel de iniţiative pentru că, străină fiind, am o reală curiozitate pentru propunerile artistice, dar şi pentru întâlnirea cu oamenii invitaţi aici de organizatori. Şi în Franţa, deşi din punct de vedere economic situaţia e puţin mai bună, avem nevoie de asemenea spaţii. Festivalul e aproape un model pentru întâlnirea şi dialogul dintre oameni diferiţi, cum sunt artiştii români, programatorii francezi de festivaluri… În Franţa cunosc festivalul Temps d’Images, îl frecventez, dar găsesc că nu există genul acesta de întâlniri pe care Miki Branişte le organizează aici, şi asta dă forţa festivalului românesc. (Feriel Bakouri, director adjunct Nouveau Theatre de Montreuil)
Pentru mine, nu cel mai bun, dar spectacolul preferat a fost Moldova independentă. Erată pentru că a fost foarte important conţintutul şi interpretaea excepţională. ( Nico Vaccari, director Beznă Theatre Londra)
Dincolo de spectacolele văzute, întâlnirile dintre artişti, directori şi programatori de festivaluri, profesionişti ai scenei prospectează direcţiile teatrului independent şi validează importanţa artelor în societate. Directoarea festivalului Temps d’Images Cluj, Miki Branişte, aseară după ultimul spectacol, la concluzii:
Am acumulat foarte multă energie pozitivă, mai ales din partea publicului şi a interacţiunii lui cu artiştii. Cred că subiectele abordate au fost privite cu curiozitate şi seriozitate în acelaşi timp, şi lejeritate acolo unde era cazul. Să vedem cum va fi de mâine, noi, echipa, vom simţi cu siguranţă lipsa publicului şi a artiştilor.
Oana Cristea Grigorescu
