Cartea de weekend: Petru Poantă, „Memoriale”. Puterea vindecătoare a cărţilor

Petru Poantă, Memoriale. Volumul, apărut în 2014, la un an de la moartea regretatului critic şi istoric literar, reuneşte o serie de fragmente memorative scrise de-a lungul timpului de Petru Poantă. Sunt, apoi, reunite interviurile pe care criticul le-a acordat. O altă secţiune a cărţii surprinde evocările, portretele, dedicaţiile adresate de confraţi după dispariţia lui Petru Poantă. Nu lipsesc secvenţele critice ale altor autori pe margine cărţilor scrise de Petru Poantă. Volumul a fost alcătuit de criticul literar Irina Petraş, soţia celui care a fost Petru Poantă.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 23 noiembrie 2014, 16:37 / actualizat: 14 martie 2024, 15:08

„Ideea s-a născut încă din zilele în care era internat în Clinică. S-a născut fiindcă atunci am avut o probă că o carte poate fi vindecătoare, că poţi supravieţui prin artă, în general, dar şi printr-o carte, că ea te poate ajuta să depăşeşti momentele grele, că poate să îţi dea ceea ce se numeşte rostul vieţii… Toate astea au fost demonstrate într-un mod aproape miraculos când Petru se afla în spital şi când am reuşit cu Vasile Dâncu să scot Clujul interbelic. Anatomia unui miracol. A fost atât de fericit de faptul că a apărut cartea încât a putut să creadă până în ultima clipă că nu va muri şi că această carte va fi cartea lui pe care o va vedea până la ultima virgulă, ceea ce am şi făcut împreună în ultimele zile în spital. Dar am putut să văd pe el, în privirea lui, pe tonusul pe care l-a dobândit, deşi se găsea pe pat şi nu se mai ridica, faptul că da, e adevărat, cărţile pot fi vindecătoare. Atâta vreme cât noi putem evoca un scriitor, atâta vreme cât ne raportăm la cuvintele lui, atâta vreme cât îl gândim prin cuvintele pe care le-a spus, el nu dispare cu totul.

Am adunat evocări, textele dedicate, cuvintele spuse la înmormântare, texte critice scrise pornind de la faptul că Petru Poantă a încetat din viaţă, dar nu ma satisfăceau cu totul. Eram foarte bucuroasă că atât de multă lume a scris, a gândit, a avut un cuvânt cald şi substanţial de spus despre Petru Poantă, dar nu era suficient pentru o carte care să ştiu că mă mulţumeşte nu pe mine în primul rând, dar îi mulţumeşte amintirea lui. Şi atunci am selectat din cărţile lui secvenţele în care, într-un moment de respiro, ca un soi de relansator sentimental, să zic, Petru se oprea şi vorbea despre cum a citit o carte, cum a fost în studenţie, ce a însemnat copilăria, contactul cu natura din Cerişor, ce a însemnat contactul cu prietenii, ce visa, ce gândea, ce simţea. Încă nu era destul! Şi-atunci am adunat în carte interviurile care i-au fost luate, care se găseau în arhiva mea. Prin urmare, partea în care el este prezent în carte a devenit consistentă, mai mult de o treime din carte este cuvântul lui, aşa încât a putut să apară pe copertă în calitate de autor.

Celelalte secvenţe pot fi considerate addenda la o carte de autor. Am adăugat la sfârşit fotografii, nu neapărat de foarte bună calitate, dar am ales fotografiile care arată prezenţa lui printre scriitori, prezenţa lui în familie, în aşa fel încât portretul să se rotunjească. Şi coperta prezintă o fotografie pe care i-a făcut-o Constantin Cubleşan, cu un an înainte de moarte, tocmai ieşise din spital, la Klausenburg, uitându-se pe fereastră… Toate fac să fie simţit ca viu. Vorbind despre un scriitor cu cuvintele sale, cu întâmplările sale, cu felul în care se raporta la lume, îl facem să fie încă prezent. Ce aş vrea să se reţină… Ceea ce şi Petru Poantă o spunea şi o scria atât de frumos… Despre cât de vindecătoare este o carte, despre cum poţi citi o carte cu tot trupul, cum poţi să scrii participând cu tot trupul la ceea ce se numeşte arta scrisului, să zic. Şi s-ar mai putea descoperi de aici ceea ce noi o tot spunem, dar parcă lumea e din ce în ce mai surdă, că arta este un foarte bun tovarăş de traversat greutăţile vieţii şi chiar de înfruntat destinul nostru al tuturor, adică moartea”, ne-a mărturisit criticul şi istoricul literar Irina Petraş. Volumul „Memoriale” a apărut la Editura Eikon.

Dan Moşoiu