Libertatea e doar libertatea bogaţilor de a deveni şi mai bogaţi
Cronicile Interferenţe
Articol editat de , 27 noiembrie 2014, 15:06 / actualizat: 2 decembrie 2014, 12:51
…afirma azi regizorul Thomas Ostermeier la conferinţa de presă de după prima reprezentaţie cu Un duşman al poporului de Henrik Ibsen, montat la Schaubühne am Lehniner Platz Berlin. Regizor specializat în lectura scenică a pieselor lui Ibsen, Thomas Ostermeier a intervenit în textul original pentru a comenta şi actualiza problema relaţiei dintre economie şi ecologie.
Povestea medicului care descoperă ca apa din oraş (o mică staţiune balneară prosperă) e infestată, e cazul generic pentru a vorbi despre abuzurile statului neoliberal asupra intereselor cetăţenilor. Discursul personajului principal Thomas, extratext la piesa lui Ibsen, vorbeşte despre minciună, manipulare, corupţie, instrumente prin care sunt apărate interesele economice ale minorităţii la putere.
Spectacolul e construit astfel încât să pună în valoare momentul discursului. Acesta e pentru mine punctul culminant al spectacolului. Dacă publicul participă la dezbaterea de după discurs sau nu, nu mai e atât de important. Calitatea spectacolului nu depinde de public. El participă cu o reflecţie nu doar asupra situaţiei problemelor din societate în raport cu statului, dar şi ca o sondare a calităţii opiniei publice, a ceea ce se discută în public, a modului în care am construit o tradiţie a dialogului politic în spaţiile publice. Acestea se reflectă în acest moment al spectacolului, care vrea să pună în valoare felul în care oamenii obişnuiesc să se exprime pe sine. (regizorul Thomas Ostermeier)
Momentul discursului denunţator e boicotat de personajele ce nu vor să se afle adevărul despre contaminarea apelor, care caută susţinere în sală. La Cluj, o sală în majoritate de tineri a luat microfonul şi a vorbit despre abuz, corupţie şi manipulare în societatea românească. Punctele de vedere exprimate au aparţinut şi unor intelectuali activi în societatea civilă.
Cred că am fost toţi de acord cu Thomas în seara aceasta pentru ă ne-am confruntat toţi cu acelaşi gen de probleme în repetate rânduri: cu presiunile asupra presei, cu punerea adevărului sub preş, cu politicienii care au încercat să ne mintă. Am văzut toţi ce s-a întâmplat în cazuri ca Roşia Montană sau exploatarea gazelor de şist – spunea în sală Ioan Pop Curşeu, cadru universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune Cluj.
Personajul, singur nu are putere, presa nu îl vrea, dar un grup de persoane care nu e majoritar, se poate face voce, poate face scandal şi atunci întreaga societate poate să reexamineze problema la modul cel mai conştient – comenta alt glas, intelectualul Cornel Vîlcu implicat de partea societăţii civile în cazul Roşia Montană.
Un glas din sală scandează Thomas!, Thomas!, publicul îl urmează, majoritatea susţine cauza adevărului ce pare să genereze o revoltă, potolită în hohote de râs. Am întrebat publicul de ce a luat cuvântul în spectacol:
– Sunt lucruri care mă preocupă şi mi s-a părut că spectacolul are foarte multe deschideri înspre ceea ce vedem în jurul nostru astăzi, în lumea politică, în mişcările pe care le produce societatea civilă în România şi nu numai.
– În primul rând eram foarte curios cum vor reveni la textul piesei, iar în al doilea rând chiar cred că se poate porni o dezbatere interesantă de aici.
Cazul Roşia Montană e similar cu tema spectacolului, iar la Cluj, în mod special, publicul a sesizat apropierea.
Nu pot judeca pentru că nu ştiu precis care sunt faptele, dar Roşia Montană a fost menţionată în dialogul cu sala, şi cred că e nimerit că am jucat această piesa aici. Am trăit în ultimii ani, peste tot în lume unde am mai jucat piesa, sentimentul că oriunde, din nefericire, există conflicte adânci între comunitate şi putere, conflicte privind participarea, exploatările, mediul… Aceste teme ale puterii, controlate de mici sau mari companii, sunt adevăruri valabile peste tot în lume, aşa că nu e o situaţie specială să jucăm aici. Peste tot în lume e la fel.
Am fost impresionat de liniştea din sală din timpul spectacolului. Am avut impresia că spectatorii au fost cu adevărat concentraţi, că ascultau fiecare propoziţie şi i-a interesat tema, ce se petrece şi mai ales ce se spune în scenă. Sunt foarte mulţumit de primirea spectacolului şi de aplauzele de la final.(Regizorul Thomas Ostermeier, în interviul acordat în exclusivitate)
Spectatorii validează astfel lectura regizorului Thomas Ostermeier, care însă nu a dorit un spectacol manifest, ci şi-a exprimat furia faţă de atitudinea schizoidă a generaţiei sale, a oamenilor la 35-40 de ani. Pe de o parte activi civic, participă la demonstraţii de stradă, dar pe de altă parte nu se implică în politică, singura cale de a schimba societatea.
Finalul schimbat al piesei, îi pune pe medicul Thomas şi soţia sa în faţa unei alegeri imposibile: adevărul plătit cu preţul excluderii din societate sau banii obţinuţi prin minciună.
Un duşaman a poporului de Henrik Ibsen se joacă şi astăzi de la ora 20 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj în festivalul Interferenţe. Spectacolul a ajuns la Cluj cu suportul Goethe Zentrum Cluj.
Oana Cristea Grigorescu
