Cartea de weekend. Alexandru Petria, Zilele mele cu Renata
Alexandru Petria, Zilele mele cu Renata. Un roman provocator, un roman incitant, un roman care ar putea să-i şocheze pe unii, cum a şi făcut-o, de altfel.
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 30 noiembrie 2014, 23:19 / actualizat: 14 martie 2024, 15:08
Este un roman care a apărut în 2010 la Editura Tritonic, un roman, hai să zicem erotic, în care personajul principal este un tânăr scriitor. În cuprinsul cărţii e vorba de tribulaţiile tânărului scriitor, primele relaţii cu femeile. E un roman de formare.
Pentru mine, să nu fiu suspectat de vorbe mari, literatura e un mod de viaţă. Scriu doar atunci când nu mai pot. E ca un colac de salvare. Nu scriu ca să mă aflu în treabă. Altfel, scriu gazetărie. Dar literatură scriu atunci când nu mai pot. Eu îmi dau seama, este o senzaţie, vine ca o senzaţie, îmi dau seama că trebuie să mă apuc de scris, e vorba de o urgenţă. În poezie pornesc de la o imagine. „Renata” am scris-o în trei luni, sub imperiul unei urgenţe, dar am scris-o uşor, de parcă cineva îmi dicta textul… Acest roman cred că este scris bine, antrenant, fără cuvinte în plus şi cred că pune probleme care ne frământă pe toţi. Am scris un roman până la limita pornografiei, dar fără să fie pornografic… Ştii cum este cu literatura? Mi-este ciudă pe mine… Mai bine eram pescar, vânător, apicultor, decât să am boala asta a scrisului. Câteodată mă urăsc. Un scriitor este greu de suportat de către cei din jur. Scrisul este, totuşi, un handicap. Scriitorul este un egoist, este individualist, rupe din timpul pe care ar trebui să-l aloce celor dragi. M-am stabilit la Beclean ca şi cum m-aş fi stabilit la Bucureşti sau la Spermezeu… Îmi place aici, e un loc minunat. Sunt născut în Dej, am stat în Bucureşti, pot să trăiesc la New York, nici o problemă. Cred că sunt scriitor pur şi simplu. Simplu scriitor. Problema este să scrii despre obsesiile tale şi să să scrii ceea ce cunoşti mai bine. În rest, mă enervează etichetele…
Acum câteva zile, romanul lui Alexandru Petria a fost tradus în olandeză, a apărut la o editură prestigioasă din Olanda.
A ajuns acolo prin intermediul internetului. Chiar zilele trecute am primit de la editorul olandez, Editura Nobelman Uitgeverij, exemplarele autor. A ajuns prin intermediul unei doamne stabilită în Olanda, Jeanette Carp, i-a plăcut romanul şi l-a tradus împreună cu un olandez, Ronald van Linde. Este o traducere la două mâini… Nu este o editură comercială, vreau să precizez. Şi mai vreau să spun că romanul este tradus fără nici un ban din partea statului român, a ICR-ului. Pe bani publici este foarte uşor să publici, editura nu-şi asumă nici un risc…
Dan Moşoiu
