Ascultă oameni de poveste: Cristian Dumitru, colecționarul de jucării
Povestea de astăzi a început într-o zi de vară târzie. Eram în Alba Iulia unde la Muzeul Unirii era deschisă o expoziţie de jucării. Aflasem că cel mai mare colecţionar din ţară, Cristian Dumitru, şi-a adus de la Bucureşti o parte din jucării. Am intrat în muzeu şi am fost la fel de fascinată ca vizitatorii care se aflau acolo.
Articol editat de cristina.rusu, 18 decembrie 2014, 22:00 / actualizat: 19 decembrie 2014, 8:18
Am început să mă plimb printre amintiri şi visuri purtate de navete spaţiale, trenuleţe electrice sau machete de maşini viu colorate. Jucării pe care le-am dorit, dar nu le-am avut niciodată, animale de pluş sau păpuşi care în copilărie mă priveau din vitrina magazinelor sau îmi vegheau somnul şi îmi ştiau cele mai mici secrete.
Toate adunate de un singur om, de-a lungul ultimilor 40 de ani. Este de profesie inginer. Un inginer pasionat de jucării pe care le salvează de la uitare şi le doreşte adunate într-un muzeu al jucăriilor. Până când visul lui va deveni realitate, se ocupă de organizarea unor expoziţii itinerante prin ţară, în cadrul cărora publicul poate admira o parte din impresionanta lui colecţie.
Cristian Dumitru mi-a spus că nu ştie de ce a început să colecţioneze jucării, dar mărturiseşte că a început să le adune încă din copilărie: părinţii lui, nefiind foarte avuţi, l-au învăţat să aibă grijă de ele. În acele vremuri, anii 60-70, copiii primeau foarte rar jucării: una ţi-o aducea naşul de ziua ta, cealaltă Moş Gerilă, că Moş Crăciun fusese interzis de regim, îşi aminteşte nostalgic colecţionarul. Adult fiind, s-a străduit să păstreze o parte a copilăriei, colecţionând jucării de pe la prieteni sau cunoscuţi, şi încet-încet s-au adunat peste 11.000. Cea mai veche jucărie din colecţie este un fel de motor cu abur din anul 1890, o replică în miniatură a unui motor de locomotivă.
Anca Mureșan Bota: Cu ce se juca Cristian Dumitru cînd era mic?
Cristian Dumitru: Neavând foarte multe jucării, aproape că mi le aduc aminte pe toate. Era de exemplu o rachetă care scotea scântei, mi-a adus-o naşul meu pe la 6 ani, o jucărie foarte interesantă şi sofisticată pentru acele vremuri, avea un mecanism cu piatră de brichetă care scotea scântei.
Anca Mureșan Bota: Aţi avut o jucărie la care aţi visat toată copilăria şi pe care n-aţi avut-o?
CD: Da, o jucărie foarte mare, un autobuz făcut la Metaloglobus, care imita un autocar de lux. I-am tot scris lui Moş Crăciun să mi-o aducă, dar nu ştiu cum s-a întâmplat că o dată mi-a adus o bicicletă, o dată altceva, şi n-am avut niciodată jucăria asta, mă jucam cu cele ale prietenilor mei. Dar mi-am îndeplinit visul, mi-am cumpărat-o cam pe la 40 de ani.
Autobuzul ONT chiar l-am ales ca emblemă pentru asociaţie (Asociaţia Muzeul Jucăriilor, înfiinţată de Cristian Dumitru, n.r.), îmi place foarte mult. Eu am o mare dragoste pentru jucăriile mecanice, iar cele care au numai mecanism cu arc sunt „nebunia” mea.
Anca Mureşan BOTA