Comemorarea Revoluţiei la Cluj

A fost o comemorare cuminte la Prefectura Cluj – revoluţionarii, puţini la număr, n-au mai fost la fel vehemenţi ca altă dată, iar politicienii, cu excepţia celor cu rol administrativ, au strălucit prin absenţă. Dovadă că nu se mai simt deloc datori celor care au deschis drumul democraţiei în România.

Articol editat de , 20 decembrie 2014, 14:00

Dezamăgirea faţă de prestaţia clasei politice s-a desprins şi din discursul preşedintelui Asociaţiei pentru Adevarul Revoluţiei, Aurel Coltor:
De-a lungul celor 25 de ani au fost şi lucruri nerealizate. Nu s-a aplicat Punctul 8 de la Timişoara, nu s-a aplicat legea lustraţiei; s-a aplicat foarte târziu şi truchiat şi n-a mai folosit la nimic. Evenimentele din 21 decembrie 1989 au fost extraodinare, pur şi simplu o nebunie că am ieşit în faţa forţelor de represiune. Dar cei care au constituit puterea, clasa politică, nu s-au ridicat la nivelul sacrificiilor din decembrie 1989.

Liderii revoluţionarilor au dat vina pe parlamentari, că dau tonul dispreţului faţă de cei care au luptat în 1989 pe baricade:

Lumea spune că noi suntem profitorii revoluţiei deşi noi de abia ne mai ducem traiul de pe o zi pe alta. Sunt foarte mulţi dintre noi care şi-au pierdut casele din cauza creditelor la bănci; sunt unii care stau în chirie; alţii care nici n-au unde să locuiască. Sunt foarte mulţi la vârsta de 50 de ani care şi-au pierdut locul de muncă şi nu au mai gasit loc de muncă.

Revoluţionarii sunt marginalizaţi, sunt uitaţi, sunt batjocoriţi şi tocmai de o clasă politică care se foloseşte de sintagma Revoluţie. Atunci când depăşesc hotarele României şi când sunt în ţară, oamenii politici îi numesc pe revoluţionari impostori. Eu sincer să fiu nu am văzut un „impostor de revoluţionar” chemat la DNA şi să aibă sub saltea sute de mii de euro, cum am constatat că sunt o sumedenie de oameni politici, care nu ar trebui nici să scoată nasul pe stradă în faţa revoluţionarilor.

Eu zic că nu e problema noastră – nu pot să judec, să ştiu toată lumea unde a fost. Pot să spun unde am fost eu în 21 decembrie sau în 22 decembrie. Curăţenie ar trebui să facă statul.

Ce au trăit clujenii care au ieşit în faţa gloanţelor în decembrie 1989, e greu de înţeles, pentru cine nu a fost acolo şi mai ales după atâta timp. Ioan Gurzău a rememorat clipa de sânge din după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, când revoluţionarii şi armata s-au trezit faţă în faţă:

„Eram în Piaţa Libertăţii, un grup de trei–patru persoane. La un moment dat s-a deschis un geam de la etaj şi s-a strigat „Hai Timişoara!”, „Ura” şi „Jos Comunismul!”. Aia a fost scânteia care a dat drumul la revoluţie în Cluj. S-a început imediat să se strige „Libertate!”, „Jos Comunismul!” şi aşa mai departe. După 10 minute am observat că au venit două camioane cu militari care s-au desfăşurat în faţa noastră. Ei erau pe partea librăriei (nn. Librăria Universităţii). Noi eam pe partea cealaltă a străzii. Nu ne-am gândit ce se va întâmpla. Noi ne vedeam de treabă şi strigam lozinci mai departe. La un moment dat s-a auzit foc de armă. Dintr-un foc au căzut 8 morţi şi 25 de răniţi.(Ioan Gurzău)

Prefectul Gheorghe Vuşcan a cerut un moment de reculegere în memoria victimelor revoluţiei clujene iar Mitropolitul Andrei i-a îmbărbătat pe supravieţuitorii acelor evenimente, care au pus libertatea înaintea vieţii.

Mitropolitul Andrei:

Regretul este că nu ştiu cât ne-am folosit de această libertate, pe care prin jertfa lor ne-a dat-o Dumnezeu. Oricum momentul este unul pios, este o celebrare; Dumnezeu să-i odihnească pe eroi. Să vă dea sănătate, dvs. care aţi fost implicaţi în acea confruntare cu un regim totalitar şi nouă tuturor să ne dea duhul înţelepciunii ca folosindu-ne de această libertate, pe care ei ne-au oferit-o, prin viaţa lor dăruită pe altarul ţării, deci noi folosindu-ne de această libertate, să facem lucruri bune.

Mitropolitul Andrei va oficia duminică 21 decembrie, slujba de pomenire a eroilor martiri ai revoluţiei clujene, slujbă cu care se va încheia marşul comemorativ.

Ovidiu Moldovan