De sărbători se stă în casă
Înainte de Crăciun, se reduc muncile câmpului, adică oamenii se retrag în gospodărie unde au grijă de animale şi de proviziile pe care şi le- au făcut.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 23 decembrie 2014, 10:19 / actualizat: 23 decembrie 2014, 12:25
Începem de la Sf. Nicolae care este primul mare sfânt de iarnă, considerat făcător de minuni- este o zi în care copii se bucurau mult pentru că primeau daruri. Tot atunci, se forma şi ceata de feciori, din băieţii care nu erau căsătoriţi, dar ajunşi la vârsta fecioriei; această ceată se organiza, îşi căuta o gazdă, apoi repetă colinzile şi strigăturile, cam tot ce este necesar pentru a face frumoase sărbătorile de iarnă. Toate aceste colinzi aveau un aspect religios, dar şi uşor magic, în sensul că ofereau protecţie şi belşug gospodăriei în care se colinda.
Suntem încă în perioada de post, dar avem mici deschideri de zilele Sfinţilor, adică e permis peştele.
Trecând de Sf. Nicolae, sărbătoare mare, în care se făceau daruri copiilor, mai sunt câteva zile cu aspect magico- religios, în sensul că trebuie păstrate restricţii pentru noroc, în ziua respectivă. De exemplu, este ziua Sf. Spiridon, care protejează copii, lemnarii şi tăbăcarii, în această zi, normal, aceştia nu trebuie să lucreze.
( Carmina Maier, fost etnolog la Complexul muzeal „Astra” din Sibiu )
