Ascultă oameni de poveste: Olga Suceava (Reluare)
Articol editat de , 29 decembrie 2014, 06:00
În 25 noiembrie, ar fi împlinit 83 de ani. Cu câteva zile înainte, profesoara Olga Suceava a plecat să îi înveţe notele muzicale şi pe puii de înger. Zeci de ani, a îndrumat sute de copii, cu pricepere, cu răbdare şi entuziasm.
„A fost un simbol al muzicii clujene, şi nu numai, a îndrumat atâţia copii, care la rândul lor au ajuns pe marile scene ale lumii. Peste 40 de ani a ţinut, în cadrul Casei Municipale de Cultură, renumitul curs de iniţiere muzicală, sau „Grădiniţa muzicală”. A scris câteva cărţi pentru copii, printre care Abecedarul muzical, de mare folos copiilor. Chiar dacă n-au ajuns muzicieni, s-au format altfel, au avut o altă atitudine, nu numai faţă de artă, ci şi în viaţă.” (Ucu Bodiceanu, coordonator de programe la Casa Municipală de Cultură din Cluj)
Marius Vlad Budoiu, Petre Burcă sau Anca Mona Mariaş sunt câţiva dintre cei care au făcut primii paşi în lumea muzicii la cursul de iniţiere al profesoarei Olga Suceava.
„Aş spune că – în calitate de ucenic direct al dânsei şi, mai mult decât atât, în calitate de copil spiritual, aşa cum multe alte mii au fost aici, în Cluj – Olga Suceava reprezintă o esenţă a pedagogului muzical. Un om care a proiectat, în primul rând printr-o mare iubire pentru copii şi pentru frumos, imaginea ideală a dascălului, aşa cum o recunoaştem în poezia lui Goga sau în proza lui Sadoveanu. Clujul a fost binecuvântat de prezenţa profesională şi spirituală a domniei sale, timp de peste şase decenii. Cu siguranţă, şi datorită pasiunii cu care a înţeles să împărtăşească bogăţia profesională acumulată, atât Clujul muzical profesionist, cât şi Clujul meloman au un plus de savoare, un plus de personalitate, de creativitate. Mulţi intelectuali clujeni, indiferent de profesia urmată, au studiat în anii copilăriei muzica alături de doamna profesoară, devenind prin acele ore de poveşti muzicale oameni mai frumoşi, avizi de armonie şi de bun-gust, dincolo de calitatea de melomani pe care au dezvoltat-o. Se spune că orice om trăieşte atâta timp cât sălăşluieşte în amintirea şi în memoria afectivă a ultimului dintre cei asupra cărora şi-a pus amprenta. Cu siguranţă, doamna Olga este printre noi, aşa optimistă cum o ştim întotdeauna, întotdeauna cu poftă mare de viaţă, cu pasiune şi cu multă iubire de împărtăşit.” (Anca Mona Mariaş, profesor, compozitor şi dirijor al Corului de copii Junior VIP)
Pe lângă copiii talentaţi, care vor face o carieră muzicală, orice copil poate beneficia de pe urma contactului cu muzica, spunea profesoara Olga Suceava în anul 2012, la deschiderea cursului de iniţiere muzicală.
„În general, cursul se adresează tuturor copiilor, pentru un contact cât mai valoros cu muzica încă de la vârsta fragedă de 4 sau 5 ani. În acelaşi timp, corectează şi anumite deficienţe la copii, care, dacă sunt conduşi şi îndrumaţi cu răbdare şi cu pricepere, pot să se dezvolte foarte mult, iar aceste deficienţe pot să se corecteze. După cum spunea Carl Orff, nu există copii afoni, care nu pot fi corectaţi, există numai profesori care nu sunt destul de pricepuţi.”
„Petrică şi lupul” de Serghei Prokofiev, „Hänsel si Gretel” de Engelbert Humperdinck, concertele de Crăciun cu André Rieu, poveştile despre Sfântul Nicolae, despre Sfântul Stelian (ocrotitorul copiilor, prăznuit la o zi după ziua ei de naştere, în 26 noiembrie, şi care îi era atât de drag), despre micul Jurjac (George Enescu) – toate se leagă de cursul de iniţiere muzicală al doamnei Olga Suceava, la care am particpat cu încântare, alături de fiul meu.
Piticuţii Do, Re, Mi şi fraţii lor, fiecare cu căciuliţa lui de altă culoare au rămas singuri în casa de pe strada Ispirescu. Profesoara Olga Suceva îmi explica, aici, care sunt beneficiile muzicii pentru micii cursanţi.
„În primul rând, îi sustrage puţin de la activitatea aceasta atât de dominantă a desenelor animate, total nepotrivite, şi de la calculatorul care îi subjugă. În al doilea rând, muzica deschide un orizont nou, spre sensibilizarea copilului. Pe lângă cântecelele pe care le învaţă, prezentarea diferitelor instrumente muzicale, jocurile – care sunt cele mai apreciate de copii, se fac audiţii muzicale, care le deschid prima portiţă spre muzica clasică de valoare. În felul acesta, ei îşi pot crea un punct de reper faţă de ceea ce ascultă – din păcate prea mult difuzat la toate posturile de radio şi televiziune -, muzica de slabă calitate, care se poate pune în contrast cu muzica valoroasă, desigur, la capacitatea lor de asimilare. De exemplu, Petrică şi lupul, Mica serenadă de Mozart, Carnavalul animalelor, Anotimpurile lui Vivaldi – copiii le ascultă după aceea cu o plăcere deosebită şi înţeleg sensul muzicii.”
Profesoara Olga Suceava, un om în viaţa căruia totul vibra muzical, de la soneria de la intrare, care repeta de fiecare dată refrenul Jingle Bells, la pianul din camera de studiu şi până la ultima cămăruţă a inimii.
Text / foto: Ioana Bindea
