Ascultă oameni de poveste: Născut în lagărul românesc de la Moghilev, Transnistria (Reluare)
Despre Holocaustul din Transilvania de Nord-Vest, cedată Ungariei hortiste în 1940, s-a vorbit şi s-au scris multe. Nu la fel stau lucrurile însă atunci când vine vorba despre deportarea evreilor din România în Transnistria, de către dictatura antonesciană. Trenuri cu vagoane de vite au dus dincolo de Nistru aproape 160.000 de evrei români, printre care şi familia Klein.
Articol editat de , 30 decembrie 2014, 06:00
Andrei Klein s-a născut în lagărul de la Moghilev Podolski.
’’Părinţii mei, evrei originari din Transilvania, în 1940, în urma Dictatului de la Viena, au părăsit Clujul, s-au orientat către regat, adică mai bine zis în Bucureşti, unde tata avea o soră. În acea perioadă şi în Bucureşti au început maltratările, evenimente cu legionari, băteau evreii pe stradă, incendiere de sinagogi. Întâmplarea a făcut ca tatăl meu să întâlnească un prieten originar din Vatra Dornei, care i-a spus <De ce staţi aici în Bucureşti în această atmosferă? Veniţi la Vatra Dornei, un oraş mai mic, avem mai puţine probleme acolo.> Aşa au făcut, s-au dus la Vatra Dornei. Nu după mult timp au fost deportaţi împreună cu circa 4000 de evrei. Deportarea de fapt a început în vagoane de vite. La un moment dat, trenul s-a oprit într-o câmpie, au fost coborâţi din tren şi au început să mărşăluiască. După un marş foarte lung, care e cunoscut, cel puţin în documente şi în unele cărţi, ca marşul morţii, la care au participat părinţii mei, au ajuns în sfârșit. Ce e un lucru interesant, aş putea spune, că mama mea după şapte ani de căsnicie, totdeauna şi-a dorit un copil. Nu a fost să fie până la deportare, dar tocmai în această perioadă, de fapt a participat la acest marş, cum am spus, marşul morţii, gravidă.’’
Familia Klein ajunge cu vagonul de vite în lagărul de la Moghilev Podolski, administrat de autorităţile române.
“Eu m-am născut în lagărul din Moghilev Podolsk în 1942, 1 aprilie. Prima alimentaţie pe care în acele momente am primit-o a fost suc de cartofi cruzi, pe care acest Gottlieb (n.n. Gottlieb fiind colegul de lagăr al părinţilor lui Andrei Klein) care aduna de pe lângă case gunoiele locuitorilor ucrainieni, mai târziu, tot acest Gottlieb a reuşit, din grădinile ucrainienilor, să fure noaptea sfeclă de zahăr, care de fapt a fost şi un supliment de alimentaţie. Eu nu aş fi putut rămâne în viaţă dacă nu ar fi fost acest Gottlieb. După regulile de acolo, dacă era prins, era împuşcat pe loc.”
Lagărul de la Moghilev a fost eliberat în 1944. Din circa 160.000 de evrei români, se întorc din cele 15 lagăre din Transnistria câteva zeci de mii. Printre ei, şi părinţii lui Andrei Klein, născut acolo şi care trăieşte acum la Cluj, după o perioadă petrecută în Israel. De curând l-a cunoscut pe Decsei Nocolae, el însuși născut în lagărul de la Moghilev. Astăzi ei sunt doi dintre cei patru născuți acolo și care au supraviețuit. Se mândrește cu diversele sale colecții – cartofilie, numismatică, vinuri speciale, chiar și cutii mai neobișnuite de bere sau Coca-Cola. Expirate demult, dar nedesfăcute. Mândria casei Klein sunt însă lucrările extraordinare de intarsie, adevărate opere de artă, moștenite de la tatăl său. Unele făcute în lagărul de la Moghilev, la începutul anilor 40, și pe care nu le-a mai dat la schimb pentru mâncare…
Cristian Ivaneş
