Linşajul ca act de caritate
Milionara Claire Zachanassian e dispusă să îşi salveze de la ruină orăşelul natal cu preţul crimei. Aceasta e, pe scurt, tema premierei din 7 ianuarie, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj.
Articol editat de , 9 ianuarie 2015, 13:10 / actualizat: 14 ianuarie 2015, 13:41
Aici e vorba de o mare, mare iubire. Ştim din istorie că există foarte multe personaje feminine care omoară din iubire: Salomeea, Medeea, multe personaje din tragediile greceşti – spune actriţa Magda Stief despre personajul pe care îl interpretează în ultima premieră a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, Vizita bătrânei doamne de Fr. Dűrrenmatt.
Dar ceea ce pare răzbunare din iubire se dovedeşte amorsarea unui cinic mecanism de corupere a micii comunităţi provinciale din orăşelul elveţian Gűllen, în spectacolul semnat de regizorul Gábor Tompa.
Claire Zachanassian este o persoană foarte dură şi vrea răzbunare. În spectacolul nostru personajul are părţi dure dar joacă şi punţin teatru, parcă nu înţelege ce vrea de la ea comunitatea. Mie mi-a plăcut foarte mult ideea, mai ales că nu am întâlnit-o în nici o montare cu acest text văzută de mine de-a lungul anilor. E foarte interesant ce propune regizorul Tompa Gábor: corpuţia. Cum poţi să corupi nişte oameni? (actriţa Magda Stief)
Cât timp rămâne viaţa unui om valoarea absoultă? Unde începe negocierea, iar morala e ajustabilă intereselor particulare? Cu bani poţi cumpăra orice afirmă Calire Zachanassian în repetate rânduri în piesă, iar metodele de corupere folosite de personaj seamnănă izbitor cu realităţi ale zilei de azi: falimentarea industriei, trădările politice, cumpărarea presei.
Cu acest spectacol actriţa Magda Stief revine pe scena Teatrului Maghiar şi propune un rol surprinzător, care converteşte personajul din postura îngerului morţii, în cel al răului mult mai subtil care lucreză subteran în conştiiţa fiecărui cetăţean din Gűllen, orăşelul de porvincie în care se desfăşoară acţiunea piesei. Un personaj aproape inuman, patologic cinic, ajunsă o proteză umană la propriu (protezele pe care le poartă personajul pot fi o expresie a pierderii umanităţii).
Dramaturgul András Visky a operat reducţii în textul piesei şi spune că Alfred Ill nu e o victimă şi cu atât mai puţin un erou. Accentele de tragedie greacă ale piesei lui Dűrrenmatt cedează în viziunea regizorală în favoarea unui studiului de caz al procesului coruperii conştiinţelor.
Toţi membrii societăţii sunt figuri minuscule ale unui idol mare: banul. Dar nu e suficent să spunem acest lucru pentru că sunt multe elemente ale zilei de azi pe care nu le putem traduce pur si simplu în idolatria pecuniară. Cred că suntem dominaţi şi în relaţiile noastre interumane de un pragmatism devastator, care nu se poate traduce în mod direct în bani. Sunt efecte ale instrumentalizării persoanei celuilalt.
Linşarea personajului principal, la finalul piesei, acoperită de minciuna atacului de cord, deschide epoca denaturării adevărului în numele principiului politically correct, atât de familiară azi. Spectacolul are lentoarea cu care germinează sămânţa crimei, dar nu şi surpriza trenului oprit intempestiv în gara de provincie. E de câştigat ritmul de joc care să amorseze atmosfera pregătită de scenografie (Helmut Stűrmer) şi de muzică (Vasile Şrili).
Următoarele reprezentaţii sambaza 10 ianurie si sambata 24 ianuarie, cu supratitrare în limba română.
Oana Cristea Grigorescu
