Ascultă oameni de poveste: Bibliotecarul e o călăuză senină
Coridoarele liceului de muzică cântă. În bibliotecă lectura e însoţită de frânturi de fraze muzicale ce răzbat din sălile de studiu. Ce are special biblioteca Liceului de Muzică Sigismund Toduţă din Cluj, faţă de alte biblioteci şcolare, ne spune bibliotecara liceului, prof. Liana Măcicăşan?
Articol editat de , 9 ianuarie 2015, 08:00 / actualizat: 9 ianuarie 2015, 9:24
Biblioteca noastră face parte dintr-o specie aparte. În primul rând aici sunt două biblioteci în una singură. În afară de partea de specialitate, adică partituri, istoria muzicii, teorie, contrapunct s.a.m.d., mai avem volumele de beletristică şi celelalte zece domenii ale cunoaşterii umane. Practic sunt 45.000 de lucrări de specialitate şi încă pe atât, chiar puţin mai mult, de beletristică şi din alte domenii. Avem o bibliotecă cu 89.102 cărţi. Vechiul spaţiu al liceului, din Mănăstrirea Franciscană, era cu totul special, semăna cu biblioteca din Numele trandafirului. Spaţiul nou are un aer foarte proaspăt, un spirit viu. Şi acum oprim interviul că a intrat cineva în bibliotecă…
Între timp, mă uit în rafturile cu ultimele achiziţii. Printre ele, romanele lui Patrick Modiano, pe care nu mă aşteptam să îl găsesc într-o bibliotecă şcolară:
…nu numai pe el, ci pe toţi premiaţii Nobel îi avem în biblioteca asta. Şi înaintea mea au fost oameni interesaţi ca această bibliotecă să aibă o anumită valoare şi consistenţă. În plus, avem o contabilă care are încredere că omul de la bibliotecă nu cumpără prostii. Eu cred că este biblioteca cea mai bine finanţată dintre bibliotecile şcolare. În 2014 am avut 10.000 de lei pentru achiziţii. Ştiu colege care au foarte puţini bani, 2.000, 6.000 de lei, în alte şcoli.
Sunt oameni care spun că nu se mai citeşte şi calculatorul a luat locul cărţilor. Nu e adevărat! În biblioteca noastră se citeşte foarte mult. Avem o frecvenţă între 70 şi 120 de oameni pe zi. Toate clasele I-XII, toţi citesc! În afară de faptul că e locul unde obţii orice informaţie doreşti, biblioteca e locul unde te formezi. Copiii vin aici nu numai ca să citescă, ci şi să înţeleagă cum caută o informaţie, cum se descurcă în hăţişul unui fişier sau al unui catalog. Ei învaţă aici destul de multe şi relaţia dintre noi este foarte bună. Îmi pare bine că sunt o bibliotecară căutată. ( Liana Măcicăşan, bibliotecara Liceului de Muzică Sigismund Toduţă Cluj)
Mesele de lucru sunt integral ocupate, în acestă dimineaţa de ianuarie. Aici am stat de vorbă cu elevii liceului.
Îmi fac nişte caiete pentru teorie.Vin des la bibliotecă, îmi place şi mă bucur că vine multă lume– ne spune Darius Cristurean, elev în clasa a Xa.
La bibliotecă vin de fiecare dată când am câte o oră liberă. Îmi place atmosfera şi de doamna bibliotecară, care e primitoare şi îmi mai face şi câte un ceai. Mă lasă să mă duc la raft să mă uit la ce cărţi vreau eu. Mă simt în largul meu aici. Mă interesează literatura clasică, teatrul, filosofia. Uneori nu caut o carte anume, vin şi găsesc ceva sau îmi recomandă doamna bibliotecară– spune Iulia Sîrbu, elevă în clasa a XII-a.
Cel mai exact portret al unui bibliotecar e schiţat de cititorii ce preţuiesc îndrumarea şi conversaţia pe care o cultivă Liana Măcicăşan cu fiecare în parte. Aici, la Liceul de Muzică, omul din spatele rafturilor cu cărţi e călăuza senină prin labirintul cunoaşterii, o persoană discretă care ştie şi aplică proverbul Cartea bună e ca o conversaţie cu un om deştept.
În fiecare generaţie există câţiva elevi de care mă despart foarte greu. De obicei acei copii continuă să mă caute când sunt adulţi, când deja au copii. E foarte specială legătura care se creează între noi. Ei vin în continuare să ne întâlnim, să schimbăm două vorbe, unii chiar au fişă în continuare aici. Am 1.057 de cititori, un număr foarte mare pentru un bibliotecar unic.
Pentru tine ce e biblioteca asta?
Acuma ce o să spun, viaţa? Adevărul este că mă simt acasă. Şi copiii la fel.
Ce rămâne de făcut?
Să cumpărăm cărţi în continuare şi să ţinem porţile deschise.
Oana Cristea Grigorescu
