Despre inutilitatea cadrului de sănătate!

Cardul de sănătate, iată un subiect care a stârnit, în ultima vreme, vii discuţii, atât în media, cât şi în rândurile medicilor şi, evident, ale pacienţilor. Era nevoie de un card care să solicite introducerea unui pin? Este necesară inscripţionarea datelor personale pe respectivul card? Va elimina acest card problemele grave din sistemul medical? Cât de util este el furnizorilor de servicii medicale şi, deopotrivă, pacienţilor? Cine va redistribui cardurile? Ce se va întâmpla până când cardul va deveni obligatoriu? Dar dupa aceea? Mai pot să apară erori în sistemul informatic medical? Am încercat să găsim răspunsuri în interviul pe care Radio Cluj i l-a solicitat doamnei doctor Emiliana Costiug, vicepreşedinta Asociaţiei Medicilor de Familie Cluj.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 13 ianuarie 2015, 08:30 / actualizat: 19 ianuarie 2015, 10:22

– Stimată doamnă doctor Emiliana Costiug, care este poziţia Asociaţiei Medicilor de Familie Cluj faţă de introducerea acestor carduri de sănătate care dau mari bătăi de cap, atât medicilor, cât şi pacienţilor?

– Potrivit comunicatului Societăţii Naţionale de Medicină de Familie, noi nu ne opunem informatizării sistemului. Am înţeles că acest card de sănătate va controla cumva efectuarea serviciilor medicale în sistem, şi noi nu dorim să ne opunem acestui lucru. Doar că acest card de sănătate înseamnă o muncă birocratică în plus pentru medicii de familie. Noi ne-am spus de la început poziţia, în sensul că era suficient pentru a valida consultaţia, pentru a demonstra că pacientul a primit acele servicii medicale, era sufiecient să fie un card de sănătate simplu, fără pin, în aşa fel încât să scurtăm cât de mult timpul acordat birocraţiei. Din păcate, nu s-a ţinut cont de propunerile noastre, aşa că avem acest card cu pin care ia din timpul acordat consultaţiilor. În ceea ce priveşte pacientul, eu nu văd care sunt beneficiile reale ale acestui card, mai ales că sistemul informatic pe baza căruia s-au făcut aceste carduri conţine erori şi atunci e normal ca acestea să se transmită mai departe. Pacientul trebuie să ştie că un card nu înseamnă neapărat că este asigurat. În momentul în care introduce cardul în cititorul de card aflat la cabinetul medical sau la spital, sau la Policlinică, la farmacie sau la laborator, cardul va însemna de fapt cheia de acces a pacientului în sistem. Adică, automat, în conexiune cu sistemul, se validează calitatea de asigurat. Se spune: da, pacientul este asigurat, pot să-i acord consultaţie. Sau: nu, pacientul nu este asigurat, nu se acceptă nici o consultaţie, nici un tratament. Introducerea acestui pin ne îngreunează un pic munca, dar o să încercăm să ne obişnuim pacienţii să deprindă acest mod de lucru cu pin-ul. Eu sper ca pacienţii vârstnicii să nu aibă probleme şi să se adapteze acestui nou sistem de identificare, astfel încât să nu afecteze foarte grav consultaţia.

– Pin-ul acesta se dovedeşte a fi o problemă în plus!

– Toţi medicii de familie am spus acelaşi lucru: era suficient un simplu card care, o dată introdus în sistem, să ateste prezenţa pacientului în cabinet. Ar fi fost suficient pentru ceea ce doresc cei de la Casa de Asigurări şi ne-ar fi uşurat munca. Mai mult, ar fi însemnat mult mai puţină bătaie de cap şi pentru pacient, care trebuie să ţină minte cele patru cifre…

– Şi atunci care a fost raţiunea introducerii acestui pin?

– Costă mai mulţi bani! Asta e explicaţia!

-Am înţeles. Asta e o altă discuţie pe care ar trebui s-o purtăm cu altcineva. La nivelul judeţului Cluj, peste 30 de mii de carduri, care n-au ajuns la destinatari, sunt la Casa de asigurări. Ce se va întâmpla cu ele? Cine le va distribui?

– Potrivit declaraţiilor domnului Vasile Ciurchea, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, dânsul ar fi dorit ca aceste carduri să le distribuie medicii de familie. Noi nu ne putem asuma această funcţie în plus, de poştaşi, de distribuitori de carduri, pentru că, o dată, în lege se specifică foarte clar că acele carduri care nu sunt distribuite prin poştă se întorc la Casele Judeţene şi vor fi distribuite la sediul acestora. În al doilea rând, dacă noi ne încărcăm şi cu această muncă birocratică… Pentru că nu-i numai un simplu timp acordat eliberării cardului, trebuie să completezi nişte borderouri, să pui pacientul să semneze – oricum, activarea, iniţializarea cardului înseamnă o altă muncă de consiliere şi de explicare şi de exerciţiu cu pacientul… Practic, noi nu vom mai face medicină, vom face din ce în ce mai multă muncă birocratică şi ne vom ocupa tot mai puţin de consultaţii, de tratamente, de sănătatea pacienţilor. Eu zic că, până la urmă, aceste carduri vor fi distribuite la sediul Caselor Judeţene. Pacienţii nu trebuie să-şi facă griji, pentru că atîta timp cât nu sunt toate cardurile distribuite, nu se va lucra numai pe card. Mai mult decât atât, noi, medicii de familie, avem acum probleme cu cititoarele de carduri, pentru că nu funcţionează. Şi aici a fost un sistem gândit greşit. Ar fi trebuit ca implementarea acestui proiect să aparţină Casei Naţionale de la început până la sfârşit. Ar fi fost bine ca aceste cititoare de carduri să fie aceleaşi, instalate la toate sediile furnizorilor de servicii medicale de către Casa Naţională, astfel încât să existe un sistem uniform, eficient şi funcţional. În cazul nostru, fiecare furnizor de servicii medicale şi-a cumpărat propriul cititor de carduri şi deja au început să apară erori în sistem. Eu, de exemplu, n-am reuşit să activez nici un card, îmi apare o eroare de activare, eroarea 64, am trimis Serviciului Informatic al Casei Naţionale eroarea respectivă şi acum aştept răspunsul, să văd cum poate fi rezolvată problema. Dar nu este un caz singular.

– Este de vină „cititorul” sau cardul, sau sistemul…

– … Sau aplicaţia, aplicaţia SIUI care nu recunoaşte cititorul sau care nu are instalate nu ştiu ce drivere. Noi mai mult vorbim zilele acestea de probleme de informatică, am trimis log-ul la informaticieni, am trimis print screen după eroare, deja începem să ne specializăm tot mai mult în informatică, pe testare de programe informatice, ceea ce nu este normal.

– Din ceea ce ştiţi, colegii dumneavoastră cum se descurcă?

– Sunt unii colegi care încă nu au primit cititoarele de carduri. Deşi le-au comandat din timp, sunt pe liste de aşteptare. Stocurile n-au fost aşa de mari şi atunci chiar şi firmele furnizoare de cititoare sunt în imposibilitatea de a le furniza în ritmul în care facem noi comanda. Deci avem probleme cu achiziţia acestor cititoare, cu activarea cardurilor şi funcţionarea cititoarelor.  Nu ne lipseşte, vă spun, distribuirea cardurilor…

– Şi atunci ce se va întâmpla de la 1 februarie?

– Pacienţii trebuie să fie liniştiţi. Programul nu a fost testat la nivel naţional. O perioadă se va merge în paralel. Dacă pacientul care are card, iar medicul un cititor care funcţionează, atunci sigur că poate să vină cu cardul la medicul de familie sau la spital şi să activeze acel card sau să se valideze consultaţia. Altfel, se merge ca până acum, pe sistemul vechi. Până când nu va avea toată lumea un card valid, nu cred că ne poate îngrădi cineva să acordăm consultaţii şi celor care nu îl au.

– E perioada de testare, vreme de trei luni.

– Dacă e nevoie, se va prelungi. Noi suntem tare sceptici, după cum a început programul. Să sperăm că lucrurile se vor rezolva şi că ne vom obişnui. Dar până atunci, pacienţii trebuie să fie liniştiţi. Ei trebuie să ştie că urgenţele nu se acordă pe bază de card. Nimeni de la sistemul de urgenţă n-o să stea să-l buzunărească pe pacient, să-i ia cardul, să-l introducă, pentru a-i putea oferi un serviciu. Trebuie să păstreze cardul împreună cu plicul şi cu scrisoarea primită, pentru că pe scrisoarea aceea va trebui să semneze dacă este de acord să fie donator de organe, dacă vrea să pună grupa sanguină, RH-ul şi altele. Eu zic, ca practician în sistem, că nu văd rostul acestor inscripţionări de date, mai ales că va exista şi un dosar electronic al pacientului. Acel card trebuie să funcţioneze ca o cheie de intrare a pacientului în sistem, atunci când va funcţiona.

– Adică să dovedească dacă este asigurat sau nu!

– Exact! Şi să ateste prezenţa lui la serviciul medical respectiv.

– Deci nu vedeţi utilitatea inscripţionării unor date personale pe cardul de sănătate…

– Nu, pentru că, în momentul în care medicul introduce acel card în cititor, are acces la dosarul electronic al pacientului. Are acces la analizele lui, la antecedentele lui, la bolile lui cronice, tot… Deci nu are rost să mai introducem acele date pe card. Dar, reăet, un card cu pin şi cu inscripţionare de date costă mai mult… Noi, încă o dată o spunem, ar fi fost bine ca acei bani să fi fost folosiţi în programe naţionale de sănătate, în prevenţie, pentru tratamente oncologice, nu în probleme informatice care ne dau mai multe bătăi de cap, în loc să ne ajute.

– Acele adeverinţe care trebuie obţinute de la serviciu pentru a merge la spital vor mai fi necesare după ce cardul va fi activat?

– Acele adeverinţe, practic, ar putea să nu fie solicitate nici acum, când nu funcţionează cardurile. La nivelul Casei Naţionale s-a făcut un sistem de interogare a calităţii de asigurat. Deci în momentul în care ai sistemul unic integrat deschis, ca furnizor de servicii medicale poţi accesa un buton pe care scrie: persoana cutare este asigurată? Da sau nu? Şi răspunsul vine automat: este asigurată din întâi ianuarie, 2015, salariat, cod nu ştiu cât… Ăstea erau rezolvate deja, nu mai era nevoie de adeverinţă, decât atunci când aplicaţia nu este actualizată.

– Mă scuzaţi, dar n-am înţeles prea bine. Mai trebuie adeverinţă de la serviciu sau nu?

– În general, nu.

– În general, nu, dar practic s-ar putea…

– Dacă pacientul nu figurează… Asta vă spuneam, că sistemul informatic nu este foarte bine pus la punct, nu este actualizat. Am avut situaţii când aplicaţia îmi spunea că pacientul e decedat, iar el se afla în faţa mea. Şi pe urmă s-a iscat şi problema că medicii au eliberat reţete la persoane decedate. Mai întâi trebuie să îmbunătăţim acest sistem şi să actualizăm bazele de date, astfel încât să avem în orice moment situaţia reală a calitaţii de asigurat a pacientului.

– Doamna doctor Emiliana Costiug, ce trebuie să reţină până la urmă pacienţii, pentru că, vrând-nevrând, acest card de sănătate va fi într-o zi funcţional?

– Să nu-şi facă griji în privinţa cardului de sănătate, să-l păstreze cu grijă. Atunci când vor face o programare să întrebe dacă e nevoie să aducă cardul sau nu. Până când sistemul va merge numai pe bază de card, deci anul acesta – dar poate sunt eu mai pesimistă -, pot să vină la medic fără acel card.

– Va veni momentul în care cardul de sănătate va fi obligatoriu. Să spunem că, brusc, în cabinetul dumneavoastră, se întrerupe curentul electric sau că nu funcţionează sistemul informatic, cititorul de carduri…

– Astea sunt problemele cu adevărat reale şi de care ne temem, pentru că în astfel de momente noi nu putem să eliberăm nici un bilet de trimitere, nici o reţetă… Tot ce putem să facem este să asigurăm o consultaţie de urgenţă, dar fără a finaliza consultaţia cu o reţetă, cu o trimitere. De asta zic, sistemul trebuie să funcţioneze impecabil, trebuie asigurate toate condiţiile. Şi nu vorbesc de cabinetul meu, care este în centrul Clujului, aici mă refer la mediul rural unde sunt probleme, constant, cu internetul.

– În localităţile unde nu există internet ce se va întâmpla?

– Cunoaştem într-adevăr situaţii, nu neapărat în judeţul Cluj, în care nici măcar pe bază de token sau alte soluţii nu poţi beneficia de internet. Şi atunci trebuie ca autorităţile locale, în primul rând, să se implice în această problemă, pentru că altfel este un proiect eşuat.

– Reţinem: cei care n-au primit cardurile de sănătate să nu se aştepte să le ridice de la medicii de familie! Asta este hotărârea Asociaţiei Medicilor de Familie Cluj. Şi v-o menţineţi, indiferent ce sa va întâmpla!

– Acum, dacă o să apară o lege prin care ne vor obliga să distribuim cardurile, lăsăm la o parte stetoscoapele şi parafele şi ne vom ocupa de carduri…

– Să sperăm că nu se va întâmpla acest lucru. Vă mulţumesc!

– Mulţumesc şi eu!

Interviu realizat de Dan Moşoiu