Ascultă oameni de poveste: graficianul Octavian Bour
Articol editat de , 14 ianuarie 2015, 07:00 / actualizat: 14 ianuarie 2015, 9:35
De peste 40 de ani se ocupă de prezentarea grafică a revistei Steaua, pe care o tehnoredactează de mai bine de 20 de ani la el acasă. Publică în fiecare zi câte o caricatură într-un cotidian clujean. Faptul că a ieşit la pensie de 15 ani nu pare să aibă vreo importanţă pentru graficianul Octavian Bour.
L-am vizitat acasă pe Octavian Bour a doua zi după atentatul de la revista franceză Charlie Hebdo. M-a primit cu bunăvoinţă, dar m-a avertizat că va trebui să scot cuvintele de la el „cu cleştele”. Mefient faţă de vorbe, Octavian Bour e adept al desenului fără cuvinte.
„Eu am fost un mare luptător pentru desenul fără cuvinte. Ori e literatură, ori e artă plastică. Caricatura e, totuşi, un gen al artei plastice, destul de important, zic eu.”
Octavian Bour semnează zilnic o rubrică de caricatură în ziarul Făclia de Cluj. Douăzeci şi şase de idei ilustrate pe lună. Calculatorul i-a uşurat munca de creaţie. Astăzi, mai foloseşte peniţa doar pentru a genera idei, mâzgălind hârtia…
Se foloseşte de calculator şi pentru pregăti (de peste 20 de ani o face la el acasă) apariţia fiecărui număr al revistei Steaua. De la biroul din apartamentul său se vede, peste drum, tipografia, un alt punct important în drumul spre cititori al revistei Uniunii Scriitorilor.
Frica nu l-a oprit vreodată să deseneze caricaturi, dar a avut parte şi de momente delicate. „Omul nou” al comunismului şi-a găsit întruchiparea, sub peniţa lui, în acele vremuri, într-un individ care scoate capul la lumină dintr-un ou construit pe un schelet din gratii…
„De multe ori stai şi te gândeşti, măi, oare n-o să am necazuri? Şi-acuma, după douăzeci şi cinci de ani… Chiar cu primul desen pe care l-am publicat în ziua în care a fost împuşcat Ceauşescu… L-am făcut pe Stalin acolo sus, chemându-l pe Ceauşescu la el. Şi, după câteva ore, l-au împuşcat pe Ceauşescu! Din păcate, îmi pare foarte rău că am necăjit-o pe doamna Doina Cornea, care-a zis: da’ ce caută Stalin acolo sus? Stalin e-n iad!”
În contextul evenimentelor din Franţa, l-am întrebat pe Octavian Bour dacă ar fi tentat să abordeze teme legate de islam, sau alte subiecte religioase.
„Eu mai desenez câte-un înger, câte-un drac, câte-un drac cu aură de înger. Dar nu poţi chiar aşa…. Caricatura înseamnă, totuşi, critică, satiră, chiar bătaie de joc. Nu m-apuc acuma să-i fac pe popi nu ştiu cum, deşi uneori mă enervează foarte tare.” (râde)
Neobosit, când nu are de lucru la revista Steaua, Octavian Bour desenează. Ar putea fi acesta secretul vitalităţii pe care o emană.
„Am mult de lucru”, spune el. „Când îl aud pe câte unul zicând: ce-ţi pasă, eşti pensionar, ai timp… N-am timp! Aş cumpăra timp, dacă-ar fi de vânzare!”
Text/foto: Ioana Bindea
Fotografiile cu revista Charlie Hebdo: Octavian Bour
