Concert cu casa închisă la Filarmonica Transilvania
Puţini ştiu că în afară de muzică pe Enescu, Rahmaninov, Lawrence Foster şi Daniel Goiţi îi leagă şi o ascendenţă românească comună.
Articol editat de , 16 ianuarie 2015, 09:40 / actualizat: 19 ianuarie 2015, 10:17
George Enescu şi pianistul Daniel Goiţi sunt români.
Dirijorul american Lawrence Foster provine dintr-o familie de origine română iar ultimul romantic rus, compozitorul Serghei Rahmaninov, se pare că are pe o ramură ascendenţi din Moldova.
Primul concert din anul 2015 al Filarmoniciii Transilvania din 16 ianuarie îi reuneşte pe toţi aceşti muzicieni într-un program excepţional:
George Enescu – Rapsodia română nr. 2 în Re major, op. 11
Serghei Rahmaninov – Concertul pentru pian nr. 2 în do minor, op. 18
Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia a V-a în mi minor, op. 64
Invitaţii serii sunt dirijorul american Lawrence Foster şi pianistul clujean Daniel Goiţi.
Cu Daniel Goiţi am discutat după prima repetiţie cu orchestra a Concertului pentru pian nr.2 în do minor de Rahmaninov.
Rahmaninov nr.2 a fost unul din primele mele concerte mai grele. L-am învăţat încă de când eram student, la Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj. E cumva bine aşezat, am şi avut ocazia să îl cânt de mai multe ori, poate de cele mai multe ori în activitatea mea de pianist concertist. Cred că am în jur de 50 de concerte cu Rachmaninov 2. Ar trebui şi asta să ajute la un concert extraordinar, cât mai clar, precis, concis şi la obiect.
Ce se schimbă de la o interpretare la alta, dincolo de dirijor şi concepţia sa asupra interpretării orhestrei?
Se schimbă de fiecare dată câte ceva. Se schimbă liniile, frazarea, nuanţele… Depinde foarte mult şi de instrument, de forma în care te afli, dar parcă descoperi lucruri noi cu fiecare interpretare, descoperi lucruri pe care nu le-ai mai observat înainte şi care ţi se par foarte interesante.
E un instrument propriu pentru Rahmaninov pianul de la Filarmonica din Cluj?
E un instrument bun, foarte bun dar pe care trebuie să munceşti un pic, să te antrenezi, altfel te afli pe teren alunecos.
Ce aduce maestrul Lawrence Foster în această interpretare?
Eu de mult nu am mai avut aşa o repetiţie, unde s-a lucrat la detalii de orchestraţie. Am avut foarte multe opriri, mai mult am stat şi am observat cum a lucrat cu membrii orchestrei. De mine nu s-a legat, asta e un lucru foarte bun şi mă simt cumva avantajat.
Aplauzele orceshtrei la finalul primei repetiţii confirmă aşteptările tuturor. Sala vândută intergral în seara aceasta deschide un an muzical în care publicul meloman clujean aşteaptă concerte de calitate şi se dovedeşte fin cunoscător al muzicienilor importanţi.
Oana Cristea Grigorescu
