Cartea de weekend. Mihai Eminescu – „Poezii”

Este firesc ca, mai ales în această săptămână, să ne reîntîlnim cu poezia lui Mihai Eminescu. Dorind să marcheze cei 165 de ani care au trecut de la naşterea poetului, Editura Humanitas ne propune o nouă ediţie Mihai Eminescu, „Poezii”.  Volumul restituie o parte însemnată a operei poetice eminesciene, ordonată potrivit anilor când a fost scrisă. Poemele sunt însoţite de note care evocă elemente biografice sau detalii de atelier, după cum observă criticul şi istoricul literar, eminescologul Ioana Both pe care am rugat-o să detalieze noutăţile acestei ediţii.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 17 ianuarie 2015, 14:59 / actualizat: 14 martie 2024, 15:08

„După foarte mult timp în care ajunsesem să nu avem la îndemână decât ediţiile din perioada comunistă, ca ediţii cât de cât profesioniste, în sfârşit avem o ediţie profesionistă, adresată unui public foarte larg. Opera lui Eminescu a fost editată în întregime în ediţia iniţiată de Perpessicius, apărută sub egida Academiei Române, o ediţie enormă, cu un aparat ştiinţific greoi, o ediţie dificilă pentru cine vrea să citească din plăcere. E greu să echilibrezi între ediţia ştiinţifică şi ediţia de consum. Cred că ediţia de la Humanitas reuşeşte minunat acest echilibru.

Prima noutate: cititorii pot pune mâna pe o selecţie extrem de amplă de poeme eminesciene pentru care notele istorice sunt puţine, sintetice şi nu se referă decât la condiţiile în care poeziile au fost scrise. Nimic mai mult, nici o sugestie de interpretare, cititorul este liber să interpreteze. A doua noutate este că ediţia pune în circulaţie texte eminesciene rămase în manuscris, mai puţin agreate de editorii de până acum şi, în consecinţă, mai puţin cunoscute, unele chiar complet necunoscute publicului larg, pentru că au circulat doar într-un mediu de specialişti. A treia noutate este ordonarea poemelor în ediţie. Pentru prima dată ordinea este cea în care poemele au fost scrise. Până acum, editorii pendulau între două ordini şi rezultatul nu era foarte coerent pentru cititori: ordinea în care au fost scrise şi ordinea în care au fost publicate. Cititorii vor afla astfel că Eminescu scria, dar dădea la publicare cu zece ani mai târziu câte un poem. Ceea ce înseamnă că poemul aparţine unei anumite vârste a scriitorului, dar a fost făcut cunoscut publicului la o altă vârstă. Ei, ediţia restabileşte o cronologie unică şi foarte judicios făcută. E o ediţie deschisă unui public cât mai larg.

Sistemul de note alcătuit de Cătălin Cioabă este excepţional. De altfel, avem de a face cu un editor de mare clasă, el nu este la prima lui experienţă, a mai făcut şi un volum de amintiri despre Eminescu extrem de bine selectate. Notele care însoţesc poemele nu influenţează cititorul în interpretarea lor, nu-i spun cititorului cum trebuie înţelese. Ele sunt, astfel, eliberate de coaja interpretărilor care s-a aşezat pe ele într-un secol de posteritate. „

Am rugat-o pe profesoara Ioana Both să le adreseze un îndemn ascultătorilor şi cititorilor noştri pentru a-l redescoperi pe Eminescu.

„Eminescu este un poet foarte interesant, cu condiţia să-l citeşti cât mai dezbărat de prejudecăţi. Ceea ce dăunează în receptarea lui Eminescu e tocmai coaja aceea de care pomeneam. Ea este îndepărtată în ediţia aceasta şi, dacă o veţi parcurge, veţi descoperi un poet al secolului XXI, cum ar zice studenţii mei, iertaţi-mi vorba, de-a dreptul mişto. „

Dan Moşoiu